22 Iulie
Judecători 5; Faptele Apostolilor 9; Ieremia 18; Marcu 4
Care era perspectiva lui Pavel înainte de convertirea sa (Faptele Apostolilor 9)? În alte locuri (Fapte 22:2; 23:6; Filipeni 3:4-6), el ne spune că a fost un fariseu riguros, crescut (se pare) în Ierusalim și instruit de unul dintre cei mai renumiți rabini ai vremii. Pentru el, ideea unui Mesia răstignit era o contradicție în termeni. Mesia domnește, triumfă, biruiește. Legea afirma că cel atârnat pe lemn este blestemat de Dumnezeu. Prin urmare, a susține că Isus este Mesia nu era doar absurd, ci era aproape blasfemie. Această învățătură putea duce la tulburări politice: Biserica aflată la începuturile sale creștea rapid și putea deveni o mișcare periculoasă. Trebuia oprită; de fapt, era nevoie de un om curajos precum Saul, un om asemenea lui Fineas, care a îndepărtat mânia lui Dumnezeu prin intervenția împotriva celor care perverteau adevărul și moralitatea (Numeri 25; vezi meditația din 16 mai), cineva care înțelegea cu adevărat implicațiile acestor rătăciri și vedea unde puteau duce.
Însă, pe drumul spre Damasc, Saul Îl întâlnește pe Isus cel înviat și glorificat. Nu știm sigur dacă Îl văzuse înainte, dar de data aceasta nu avea nicio îndoială. O mare parte din teologia pe care o va dezvolta mai târziu și o va expune în epistolele sale pornește de la acest fapt fundamental.
Dacă Isus era viu și glorificat, atunci moartea Sa pe cruce nu putea fi dovada că fusese condamnat de Dumnezeu. Dimpotrivă. Afirmația credincioșilor că Dumnezeu L-a înviat din morți și că ei L-au văzut trebuia să fie adevărată. Iar aceasta însemna că Dumnezeu Îl justificase și Îl confirmase pe Isus. Atunci, ce semnificație avea moartea Lui?
Privind lucrurile din această nouă perspectivă, totul se schimbă. Dacă Isus a purtat blestemul lui Dumnezeu când a murit, dar apoi a fost îndreptățit de Dumnezeu Însuși, înseamnă că a murit pentru alții. Într-un mod tainic, moartea Lui a absorbit blestemul drept al lui Dumnezeu care era destinat altora și l-a înlăturat. În această lumină, întreaga istorie a Scripturilor ebraice căpăta un sens nou. Nu era oare scris că un Rob al Suferinței va fi străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre (vezi Isaia 53)? Poate oare moartea nenumăraților miei și tauri să îndepărteze cu adevărat păcatul omului? Sau este nevoie de un om „Miel al lui Dumnezeu”, de un om „Miel de Paște”? Dacă ritualurile cortului întâlnirii și ale templului erau menite să fie indicatori spre soluția finală, atunci ce spune aceasta despre statutul actual al legământului încheiat la Sinai? Dar despre textele care promit un legământ nou și o mare revărsare a Duhului în zilele de pe urmă (Fapte 2:17-21; vezi Ioel 2:28-32 și meditația din 15 iulie)? Ce loc ocupă promisiunea făcută lui Avraam, că în urmașul său vor fi binecuvântate toate națiunile pământului (Geneza 12:3; vezi meditația din 11 ianuarie)?
Odată ce accepți că Isus este viu și că Dumnezeu L-a îndreptățit, totul se schimbă.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.