4 Iulie
Iosua 6; Psalmi 135-136; Isaia 66; Matei 14
Fiecare verset din psalmul 135 se găsește și în altă parte a Scripturii, fie că citează din sau face trimitere la alte texte, fie că este, la rândul său citat în alt text din Scriptură.
Versetul 1 rearanjează cuvintele din Psalmul 113:1, punând accentul pe „robii Domnului”, care sunt apoi descriși mai pe larg în versetul 2 — care, la rândul său, adaptează o expresie din Psalmul 116:19. Versetul 3 este unul dintre cele trei versete înrudite din cartea Psalmilor în care ni se spune, sub diferite forme, că Numele Domnului este bun (52:9), că El Însuși este bun (135:3) și că a-L lăuda este un lucru bun (147:1); și, mai mult, că atât Numele Său (aici), cât și închinarea adusă Lui (147:1) sunt „plăcute” (sau „încântătoare”). Dacă versetul 3 subliniază caracterul lui Dumnezeu, versetul 4 evidențiază dragostea Sa prin care Și-a ales poporul, într-un mod care ne duce cu gândul înapoi la Deuteronomul 7:6.
Versetele 5-7 subliniază puterea nemărginită a lui Dumnezeu, aducându-ne aminte de Exodul 18:11, Psalmul 115:3 și Ieremia 10:13. Expresia de început, „Știu că…”, pune accentul pe mărturisirea personală; acesta este un adevăr pe care trebuie să îl trăim, nu doar să îl știm. Mare parte din conținutul versetelor 8-12 reapare presărat pe parcursul psalmului următor, adesea cuvânt cu cuvânt (136:10, 18-22). Nu are prea mare importanță cine a preluat textul de la cine. Referirile la înfrângerea lui Sihon și a lui Og ne duc cu gândul înapoi la Numeri 21:21-35. În ceea ce privește Numele lui Dumnezeu (135:13-14), textul face trimitere la Exodul 3:15 și Deuteronomul 32:36. Versetele 15-18, care demască nebunia absolută a oricărei forme de idolatrie, copiază aproape fiecare cuvânt din Psalmul 115:4-8, convingeri similare din punct de vedere tematic regăsindu-se și în cartea profetului Isaia. Versetele de încheiere ale acestui psalm (135:19-21) preiau, se pare, structura din 115:9-11, unde trei dintre cele patru grupuri sunt chemate să-L slăvească pe Dumnezeu.
Rezultatul acestei abordări de tip mozaic în compunerea psalmului este o colecție minunată de laude la adresa lui Dumnezeu. Este ca și cum mintea autorului nu este doar bogată în relatări istorice din Scriptură, ci este de-a dreptul impregnată de textele ei. Astfel, în timp ce își construiește imnul de laudă plin de entuziasm, el împletește, conștient sau inconștient, expresie după expresie, și uneori chiar versete întregi, preluate din alte părți ale Scripturii.
Cândva, un fenomen asemănător era destul de des întâlnit și în rândul credincioșilor evanghelici aplecați spre rugăciune. În timp ce oamenii își vărsau inima înaintea Domnului la orele de rugăciune, atât lauda, cât și cererile erau exprimate în limbajul Scripturii. Desigur, în cel mai rău caz, acest obicei degenera într-o repetare mecanică a acelorași cinci-șase texte. Însă, în momentele sale de maximă autenticitate, o astfel de laudă și rugăciune străbătea orizonturi tot mai vaste ale Scripturii, pe măsură ce însăși cunoașterea Cuvântului în rândul poporului creștea. O astfel de laudă denotă o maturitate și bogăție biblică aparte. Ea este la fel de diferită de clișeele sentimentale din ziua de azi, precum este este Simfonia a V-a a lui Beethoven de un simplu cântecel de grădiniță.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.