5 Iulie
Iosua 7; Psalmi 137-138; Ieremia 1; Matei 15
Desigur, lucrurile nu stau întotdeauna așa. Nu în toate situațiile păcatul unui singur om și al familiei sale — cum a fost în cazul lui Acan — atrage după sine înfrângerea întregii comunități a credincioșilor (Iosua 7). De exemplu, păcatul lui Anania și al Safirei a adus moartea doar asupra lor (Fapte 5), iar pedeapsa pe care au suferit-o a insuflat o teamă sfântă în restul adunării. Pe de altă parte, păcatul lui David a avut repercusiuni tragice asupra întregului popor. Poate că cele mai înfricoșătoare sunt acele cazuri în care o mulțime de oameni săvârșesc nenumărate păcate, iar Dumnezeu nu intervine absolut deloc. Căci cea mai aspră judecată are loc atunci când Dumnezeu Își întoarce Fața de la oameni și lasă, în mod deliberat, ca păcatul să-și urmeze cursul. Este cu mult mai bine să fii oprit la timp, printr-o corecție severă, înainte ca lucrurile să scape de sub control. Acesta este motivul pentru care poporul a petrecut o mare parte din cei 40 de ani de pribegie prin pustie fiind disciplinat de mâna lui Dumnezeu. Scopul acestei disciplinări a fost atât educativ cât și transformator.
Indiferent cum stau lucrurile în alte părți ale Scripturii, aici păcatul lui Acan și al familiei sale atrage o înfrângere rușinoasă asupra detașamentului de ostași trimis să cucerească mica cetate Ai. Mai grav este că a adus moartea a aproximativ treizeci și șase de israeliți (7:5). Într-un anumit sens, Acan a fost un ucigaș. Când, cuprins de tulburare, Iosua caută Fața lui Dumnezeu, Domnul îi răspunde destul de tăios cu mesajul: „Oprește-te din rugăciune și rezolvă problema păcatului din tabără!” (7:10-12). Ideea este că Dumnezeu dăduse porunci clare și repetate, iar acestea fuseseră încălcate. Legământul dintre Dumnezeu și israeliți avea o natură profund comunitară, astfel că Dumnezeu este hotărât să învețe întregul popor să aplice în rândul propriilor membri disciplina pe care o cere legământul.
Fără îndoială, trebuie să ținem cont de câteva diferențe semnificative atunci când ne raportăm la Noul Legământ. Cu toate acestea, și în Noul Legământ Dumnezeu oferă porunci clare, așteptând din partea comunității legământului să aplice disciplina (ex. 1 Cor. 5; cf. 2 Cor. 11:4; 13:2-3). Pavel ne avertizează că refuzul de a lua măsuri disciplinare în biserică, atunci când a avut loc o abatere flagrantă, pune în pericol întreaga comunitate (1 Cor. 5:6). Păstorii bisericilor și liderii altor organizații creștine care ignoră această perspectivă atrag dezastrul asupra tuturor oamenilor pe care au fost chemați să îi conducă. Acești lideri spun că vor să păstreze pacea, dar adevărata lor motivație poate fi, de fapt, lașitatea sau, mai grav, refuzul de a lua în serios Cuvântul lui Dumnezeu. Această idee este întărită în cel de-al doilea pasaj biblic alocat lecturii de astăzi: „[…] laud Numele Tău pentru îndurarea și credincioșia Ta, căci Ți-ai înălțat Cuvântul mai presus de orice, alături de Numele Tău” (Ps. 138:2, NTR).
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.