Iunie 30
Iosua 2; Psalmii 123—125; Isaia 62; Matei 10
Am auzit odată un sociolog învățat, de confesie evanghelică, explicând cu o erudiție considerabilă de ce chiar și o trezire spirituală majoră, dacă ar alege Dumnezeu să o trimită într-o țară ca America, nu ar putea transforma rapid o națiune. Problema nu este pur și simplu gradul de analfabetism biblic în eșaloanele de conducere ale societății, sau măsura în care secularizarea a pătruns în media, sau istoria deciziilor luate de Curtea Supremă care au afectat curricula și manualele școlare, sau nenumărați alți factori, ci și modul în care aceste evoluții diverse se întrepătrund. Chiar dacă, să spunem, un milion de oameni ar deveni creștini într-o perioadă foarte scurtă de timp, niciuna dintre structurile sociale sau valorile culturale existente nu s-ar anula.
Ca să fim cinstiți cu acest academician, el încerca, într-o măsură, să ne îndepărteze de preconcepția noastră superficială legată de religie și trezire spirituală, ca și cum o trezire spirituală ne-ar scuti de responsabilitatea de a gândi comprehensiv și de a transforma cultura.
Cu toate acestea, elementul care lipsește cel mai serios din această analiză este vastitatea copleșitoare a suveranității lui Dumnezeu. Analiza acestui sociolog este reducționistă. Este ca și cum el gândește în categorii naturaliste, dar lasă un spațiu liber pentru ceva neînsemnat (deși considerat supranatural) precum nașterea din nou. Nici pentru un moment nu sugerez că Dumnezeu nu lucrează respectând structurile pe care El însuși le-a creat. Dar este vital să insist că Dumnezeu nu este limitat de o structură. Peste toate acestea, Biblia vorbește în mod repetat de momente când Dumnezeu, pe de o parte, trimite confuzie și frică unor națiuni întregi, sau, pe de altă parte, transformă oameni, scriindu-le Legea Lui pe inimile lor pentru a tânji să Îi placă. Avem de a face cu un Dumnezeu care nu este limitat de mașinațiunile mass-mediei. El este capabil ca, prin judecată sau har, să controleze ce gândesc oamenii în mod suveran.
Încă din vremea Cântării lui Moise și Miriam, Dumnezeu este lăudat pentru modul în care trimite frică printre națiuni, prin ale căror granițe poporul Israel trebuie să treacă pentru a ajunge în Țara Promisă (Ex. 15:15-16). Într-adevăr, Dumnezeu promite să facă chiar acest lucru (Ex. 23:27) și promite același lucru și în dreptul Cananiților (Deut. 2:25). Deci nu ar trebui să fie o surpriză când acest lucru se confirmă atunci când poporul Israel se apropie de primul oraș cu ziduri (Iosua 2:8-11; 5:1).
Dumnezeu s-ar putea să lucreze prin mijloace obișnuite, dar El nu este limitat de ele. De aceea, toată puterea militară din lume nu își poate asigura ea însăși victoria. Și toată secularizarea, postmodernismul, naturalismul și păgânismul din lume nu pot preveni trezirea spirituală. Lasă-L pe Dumnezeu să fie Dumnezeu.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.