Iunie 19
Deuteronom 24; Psalmul 114-115; Isaia 51; Apocalipsa 21
ESTE REMARCABIL modul în care Legea mozaică poartă grijă de cei săraci.
Să privim la Deuteronomul 24. Aici, Dumnezeu interzice luarea unei pietre de moară drept garanţie pentru o datorie — „nici chiar piatra de deasupra” (24:6), adică partea mobilă a morii. Ar fi echivalentul luării uneltelor unui mecanic sau a calculatorului unui programator ca garanţie pentru un împrumut. Un asemenea lucru ar însemna să-i iei omului mijlocul prin care îşi câştigă existenţa şi, astfel, nu doar să-i adânceşti sărăcia, ci şi să faci aproape imposibilă rambursarea datoriei.
În 24:10-12 sunt prezentate alte două reguli legate de garanţiile pentru împrumuturi.
(1) Dacă faci un împrumut aproapelui tău, să nu intri în casa lui pentru a lua obiectul lăsat garanţie. Rămâi afară, iar el să ţi-l aducă. O asemenea atitudine plină de reţinere îi permite celui sărac să îşi păstreze o parte din demnitate şi limitează tendinţa unor oameni bogaţi de a-şi folosi poziţia pentru a-i trata pe cei nevoiaşi cu dispreţ.
(2) Să nu păstrezi drept garanţie lucrul de care omul sărac are nevoie pentru căldură şi adăpost de bază.
În 24:14-15, angajatorilor li se porunceşte să îşi plătească lucrătorii zilnic. Într-o societate agrară şi săracă, unde până la 70-80% din venit mergea pe hrană, această regulă asigura că muncitorul şi familia lui aveau ce mânca în fiecare zi. Reţinerea salariului nu doar că provoca dificultăţi, ci era şi o nedreptate. Principii şi mai largi ale dreptăţii sunt exprimate în 24:17-18: orfanii şi străinii — adică cei fără protectori sau cei care nu cunosc bine regulile unei anumite societăţi — trebuie trataţi cu dreptate şi niciodată exploataţi sau abuzaţi. În cele din urmă, în 24:19-22, agricultorii sunt avertizaţi să nu strângă până la ultimul rest de recoltă de pe câmpurile lor doar pentru a obţine un profit mai mare. Este mai bine să lase ceva „pentru străin, pentru orfan şi pentru văduvă.” (Vezi şi meditaţia din 9 august.)
Două observaţii se desprind de aici.
În primul rând, astfel de măsuri pentru ajutorarea săracilor funcţionează cel mai bine într-o societate non-tehnologizată, unde munca şi pământul sunt strâns legate, iar ajutorul este oferit de comunităţile locale celor din apropiere. Nu exista o structură birocratică uriaşă. Pe de altă parte, fără un anumit tip de organizare, este greu de imaginat cum ar putea fi sprijiniţi săracii în locuri precum partea de sud a oraşului Chicago, unde nu există fermieri care să lase resturi de recoltă pentru cei nevoiaşi.
În al doilea rând, motivaţia pentru toate aceste porunci este aceea de a trăi corect sub privirea lui Dumnezeu, amintindu-ţi mai ales de anii în care poporul însuşi a fost rob în Egipt (24:13-22). Aceste versete trebuie citite cu mare atenţie. Acolo unde oamenii trăiesc în teamă de Dumnezeu, în dragoste şi în cunoaşterea Lui, compasiunea socială şi generozitatea practică apar în mod firesc. Însă acolo unde Dumnezeu se pierde într-un sentimentalism vag, şi compasiunea autentică începe să se ofilească — atrăgând condamnarea aspră a unor proroci precum Amos.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.