Iunie 18
Deuteronom 23; Psalmul 112-113; Isaia 50; Apocalipsa 20
Ocazional, în Pentateuh apare câte un capitol care descrie diverse legi și obligații. Un astfel de capitol este capitolul 23 din cartea Deuteronom. Acest capitol este mai mult decât o serie de meditații scurte care reflectă asupra fiecărei lege abordată. În mod transparent, unele părți ale acestei legislații sunt bazate pe experiențele istorice ale poporului Israel (23:3-8). Alte secțiuni abordează curăția prin diverse practici simbolice (23:9-14). Totuși, alte secțiuni se concentrează pe importanța și urgența păstrării poporului Legământului separați de practicile abominabile ale păgânismului Canaanit (13:17-18); pe pași pentru a practica justiția socială (23:15-16); pe principiile fiscale care erau menite să îmbunătățească atât identitatea cât și bunăstarea poporului (23:19-20); iar despre păstrarea cuvântului, mai ales când era vorba de o juruință făcută Dumnezeului celui viu (23:21-23).
Dar astăzi aș vrea să mă concentrez asupra versetelor 23:24-25: “Dacă intri în via aproapelui tău, vei putea să mănânci struguri, după plac, până te vei sătura, dar în vas să nu iei. Dacă intri în holdele aproapelui tău, vei putea să culegi spice cu mâna, dar secera în holdele aproapelui tău să n-o pui.”
Există o înțelepciune profundă în aceste porunci simple. Un punct de vedere strict comunitar i-ar face pe oameni să ia ce vor, când vor și cât vor; sau alternativ, ar spune că deoarece toate roadele produse aparțin comunități (sau statului), niciun individ nu are voie să ia din ele fără a fi sancționat de către conducătorii comunității. Un punct de vedere strict capitalist (sau mai bine zis un punct de vedere care pune accentul pe proprietatea privată) ar privi fiecare instanță când cineva ia un strugure din via aproapelui său ca un act de furt și fiecare moment în care mesteci câteva boabe de grâu din grădina aproapelui tău ca un act care necesită pedepsire. Dar prin faptul că oamenilor le este permis să mănânce ce vor atunci când se află în via sau holdele aproapelui lor, această lege încurajează o interdependență la nivel de comunitate, un ideal și o viziune a unei moșteniri împărțite. Zidurile și barierele ridicate de către proprietarii trufași sunt astfel slăbite. Mai mult de atât, cei foarte săraci își permiteau astfel măcar să mănânce. Acest lucru nu ar fi fost o povară asupra oricărui proprietar de terenuri, dacă porunca aceasta ar fi fost respectată de toți proprietarii de terenuri. Pe de altă parte, condiția că nimeni nu are voie să păstreze asupra lor aceste roade nu are ca scop doar combaterea furtului și leneviei, ci păstrează astfel dreptul de proprietate privată și încurajează industria și lucrul disciplinat care este alăturat de aceasta.
Foarte multe dintre poruncile Legii lui Moise reflectă o balanță dumnezeiască ale intereselor complementare.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.