Iunie 14
Deuteronom 19; Psalmul 106; Isaia 46; Apocalipsa 16
Dreptatea care este prezentată în capitolul 19 din cartea Deuteronom pare să se situeze la o distanță considerabilă de standardele și punctele de vedere care prevalează cultura vestică din ziua de astăzi.
Citind parte din acest text, probabil că majoritatea dintre noi vom simți un anumit nivel de simpatie: o persoană nu poate fi acuzată pe baza unei dovezi slabe. În zilele dinaintea instrumentelor forensice, asta însemna că era nevoie de mărturia a mai multor martori (19:15). Astăzi, avem mai multe tipuri de dovezi pe care le putem prezenta atunci când dorim să acuzăm pe cineva: amprente, teste de sânge, și așa mai departe. Cei mai mulți dintre noi recunoaștem că acesta este un lucru bun, dar având în vedere cât de des auzim despre cazuri în care dovezile au fost manipulate, ni se poate părea că acest subiect din text este un lucru din vechime. Trebuie să fie instaurate diverse proceduri și politici pentru a preveni corupția autorității acuzatoare și acuzarea unei persoane nevinovate.
Dar restul capitolului (19:16-21) pare, la început, oarecum străin pentru noi din trei motive:
(1) Dacă judecătorii sunt atenți și determină că un martor este mincinos, atunci judecători trebuie să aplice asupra lui pedeapsa care urma să fie impusă asupra persoanei care a fost acuzată pe nedrept: trebuie „să-i faceţi cum avea el de gând să facă fratelui său.” (19:19).
(2) Scopul acestui lucru era de a scoate „astfel răul din mijlocul tău.” (19:20).
(3) Încă o dată, refrenul lex talionis (conceptul de „ochi pentru ochi”) este repetat (19:21, Ex. 21:24 și meditația din 11 Martie).
Toate aceste trei puncte sunt privite foarte diferit în tribunalele din cultura vestică:
(1) Pedeapsa pentru sperjur este neglijabilă de obicei, dar asta înseamnă că nu există un efort oficial prea mare pentru a stârni flacăra pasiunii sociale pentru justiția publică. Minți doar atunci când știi că poți scăpa cu asta;
(2) Teoriștii legislativi susțin că încarcerarea are ca rol siguranța societății; oferirea unei căi de reformare (terapeutică sau prin alte modalități); sau asigurarea că cel care a comis fapta „își va plăti datoria față de societate”. Atât de mult efort este depus pentru analizarea condițiilor sociale care au un rol în formarea unui criminal, încât am ajuns să evităm să vorbim despre răul care este într-o persoană sau într-o faptă. Probabil că de aceea filmele care se învârt în jurul răzbunării prezintă o violență cu totul cruntă față de niște monștrii cu o singură dimensiune ca personaje, înainte ca răzbunarea să fie justificată. Poziția pe care o ia Biblia este cu totul radicală (ajunge până la radix; la rădăcină): judicial, judecătoriile trebuie să alunge răul din mijlocul nostru.
(3) Încarcerăm, dar rareori ne gândim la dreptatea de a face o pedeapsă care să se „potrivească” crimei. Dar asta a fost una din funcțiile lex talionis.
Atunci când ne concentrăm asupra dreptății și a responsabilității personale, sistemul nostru judicial și penal este acela care începe să pară străin și chiar greșit.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.