28 mai
Deuteronomul 1; Psalmul 81-82; Isaia 29; 3 Ioan
„DESCHIDE-ȚI GURA LARG și ți-o voi umple” (Psalmul 81 10): simbolismul este transparent. Dumnezeu este pe deplin dispus și pe deplin capabil să satisfacă toate nevoile și dorințele noastre cele mai profunde. În mod implicit, problema este că noi nici măcar nu ne deschidem gura pentru a ne bucura de hrana pe care El o oferă. Simbolismul revine și în ultimul verset: în timp ce cei răi vor primi o pedeapsă veșnică, „te-aș hrăni cu cel mai ales grâu și te-aș sătura cu miere din stâncă” (81:16).
Desigur, Dumnezeu vorbește aici despre mai mult decât hrană fizică (deși nici aceasta nu este exclusă). Contextul este unul frecvent atât în Psalmi, cât și în narațiunile din Pentateuhul. Dumnezeu i-a eliberat pe oameni, în mod haric și spectaculos, din robia Egiptului, răspunzând strigătului lor de durere. „Le-am ridicat povara de pe umeri,” spune Dumnezeu. „În necazul tău ai strigat și te-am izbăvit” (81:6-7).
Apoi urmează pasajul care duce la versetul citat la începutul acestei meditații:
„Ascultă, poporul Meu, și te voi înștiința;
o, Israel, de Mă vei asculta!
Să nu ai alți dumnezei în mijlocul tău;
să nu te închini unui dumnezeu străin.
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău,
care te-am scos din țara Egiptului.
Deschide-ți gura larg și ți-o voi umple.” (81:8-10)
Din punct de vedere istoric, răspunsul poporului a fost dezamăgitor: „Poporul Meu n-a ascultat glasul Meu, Israel n-a voit să Mă asculte” (81:11). În această situație, nu li s-a promis împlinirea simbolizată de gura plină. Dimpotrivă. Dumnezeu spune: „De aceea i-am lăsat în voia inimii lor împietrite, ca să umble după sfaturile lor” (81:12).
Desigur, natura idolatriei se schimbă de la o epocă la alta. Recent am citit câteva cuvinte ale lui John Piper:
„Cel mai mare dușman al foamei după Dumnezeu nu este otrava, ci plăcinta cu mere. Nu ospățul celor răi ne amorțește apetitul pentru cer, ci ciugulitul nesfârșit la masa lumii. Nu video-urile obscene sunt problema, ci fluxul de trivialitate de la orele de maximă audiență pe care îl consumăm în fiecare seară. Pentru toate relele pe care le poate face Satan, când Dumnezeu descrie ce ne ține departe de masa iubirii Sale, El vorbește despre un ogor, un jug de boi și o soție (Luca 14:18-20). Cel mai mare dușman al dragostei pentru Dumnezeu nu sunt vrăjmașii Lui, ci darurile Lui. Iar cele mai periculoase pofte nu sunt pentru otrava răului, ci pentru plăcerile simple ale pământului. Căci atunci când acestea înlocuiesc dorința după Dumnezeu Însuși, idolatria devine aproape de nerecunoscut și aproape imposibil de vindecat.”
„Deschide-ți gura larg și ți-o voi umple.”
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.