27 mai
Numeri 36; Psalmul 80; Isaia 28; 2 Ioan
NE ÎNTÂLNIM PENTRU PRIMA DATĂ CU Țelofhad și fiicele lui în Numeri 27:1-11. În mod obișnuit, moștenirea se transmitea pe linie bărbătească. Însă Țelofhad nu avea fii, ci cinci fiice: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța. Țelofhad aparținea generației care a murit în pustiu. De ce, au întrebat fiicele lui pe Moise, ar trebui ca neamul tatălui lor să fie lipsit de moștenire doar pentru că urmașii lui erau femei? Moise, ni se spune, „a adus pricina lor înaintea Domnului” (27:5).
Domnul nu doar că a dat câștig de cauză cererii fiicelor, ci a stabilit și o lege care reglementa această situație pentru cazuri similare în întreg Israelul (27:8-11).
Însă o nouă nuanță a acestei hotărâri apare în Numeri 36. Capii familiilor din Manase, seminția din care făcea parte familia lui Țelofhad, întreabă ce se va întâmpla dacă fiicele se căsătoresc cu bărbați din alte seminții ale Israelului. În acest caz, ele ar duce moștenirea în altă familie, iar aceasta ar fi transmisă mai departe fiilor lor, care ar aparține însă seminției tatălui lor. Astfel, de-a lungul generațiilor, ar putea apărea o redistribuire masivă a pământului și dezechilibre între seminții.
Și în această privință, Domnul Însuși dă o hotărâre (36:5): „Nicio moștenire să nu treacă de la o seminție la alta, căci fiecare seminție a lui Israel să rămână cu moștenirea ei” (36:9). Prin urmare, soluția a fost ca fiicele lui Țelofhad să se căsătorească cu bărbați din propria lor seminție — o hotărâre la care ele s-au supus cu bucurie (36:10-12).
Dacă acest lucru ne pare dificil de acceptat, ar trebui să ne întrebăm de ce.
(1) Din punct de vedere practic, nici noi nu ne căsătorim cu oricine: de cele mai multe ori ne alegem partenerii din cercuri sociale foarte restrânse. La fel era și în Israel — majoritatea oamenilor se căsătoreau în cadrul propriei seminții.
(2) Mai important, am moștenit din cultura occidentală o înclinație puternică spre individualism („mă căsătoresc cu cine vreau”) și spre ideea de „dragoste spontană” („nu ne-am putut abține, ne-am îndrăgostit”). Desigur, aceste concepții au unele avantaje, dar ele sunt totuși convenții sociale. În mare parte din lume, căsătoriile sunt fie aranjate de familie, fie cel puțin puternic influențate de aprobarea acesteia.
Până la ce punct însă libertatea noastră se transformă în individualism egoist, lipsit de grijă față de familie, comunitate și, în acest caz, față de structura legământului lui Dumnezeu, care asigura o distribuție dreaptă a pământului?
Noi trăim, desigur, într-o altă cultură și sub un legământ nou. Și noi avem totuși restricții biblice privind căsătoria (de exemplu 1 Corinteni 7:39). Mai important însă, trebuie să respingem idolatria gravă a gândirii că universul trebuie să se învârtă în jurul dorințelor noastre.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.