16 aprilie
Leviticul 20; Psalmul 25; Eclesiastul 3; 1 Timotei 5
UNA DINTRE TRĂSĂTURILE SURPRINZĂTOARE ALE Psalmului 25 este diversitatea nevoilor pentru care David Îi cere Domnului intervenția.
David se află în pericolul de a fi copleșit de vrăjmași și, astfel, de a fi făcut de rușine (Ps. 25:2). El dorește să învețe căile și drumurile lui Dumnezeu, să fie învățat adevărul Său (25:4–5). Îl roagă pe Dumnezeu să uite păcatele tinereții sale răzvrătite (25:7); mai mult, recunoaște că sunt momente în care nelegiuirea lui este mare și are nevoie de iertare (25:11). David mărturisește că este singur și apăsat, plin de neliniște (25:16–17). Vorbește din nou despre suferința și necazul lui, face din nou referire la păcatele sale și se simte amenințat de creșterea numărului vrăjmașilor care îl urăsc (25:18–19). În plus, judecând după ultimul verset (25:22), este foarte posibil ca David să fi înțeles că propriile lui crize și eșecuri influențau și bunăstarea poporului pe care îl conducea ca împărat; de aceea, rugăciunea lui îi cuprinde și pe ei.
Desigur, este important să reflectăm la modul în care Dumnezeu, în harul Său, își ajută poporul legământului într-o varietate extraordinară de situații. Totuși, aici merită observat și altceva: faptul că multe dintre suferințele și crizele care ne afectează sunt profund interconectate. Aspectele menționate de David nu sunt elemente separate pe o listă, ci sunt legate între ele în moduri variate.
De exemplu, atunci când David se roagă ca vrăjmașii să nu-l facă de rușine, el recunoaște că Dumnezeu este judecătorul suprem, astfel încât, în cele din urmă, vor fi dați de rușine toți cei care sunt „necredincioși fără temei” (25:3). Dar aceasta înseamnă că David însuși trebuie să învețe căile și adevărul lui Dumnezeu; are nevoie de iertarea propriilor păcate. El trebuie, în smerenie, să păzească legământul (25:9–10), temându-se cu adevărat de Domnul (25:12, 14). Din cauza necazurilor prin care trece, nu este doar apăsat, ci și singur (25:16) — suferința într-un domeniu produce adesea un sentiment profund de izolare și chiar de înstrăinare. Totuși, cererile finale ale psalmului nu alunecă într-o autocompătimire exagerată, ci sintetizează aceste legături: David are nevoie de izbăvire de vrăjmași, de iertarea păcatelor, de alinare în suferință și de integritate și dreptate personală — toate acestea fiind strâns legate de protecția lui Dumnezeu.
Aici vedem o conștientizare de sine sănătoasă. Uneori, rugăciunile noastre pentru eliberare din singurătate sunt marcate de egoism; alteori, cererile noastre pentru dreptate ignoră cât de profund este păcatul, lăsându-ne indiferenți față de propria vină. Însă aici avem un om care nu doar că Îl cunoștea pe Dumnezeu și știa cum să se roage, ci se cunoștea și pe sine.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.