15 aprilie
Leviticul 19; Psalmul 23-24; Eclesiastul 2; 1 Timotei 4
POATE CEA MAI IZBITOARE TRĂSĂTURĂ Leviticul 19 este repetarea expresiei: „Eu sunt Domnul”. În fiecare caz, aceasta oferă motivul pentru care israeliții trebuie să asculte porunca respectivă.
Fiecare trebuie să-și respecte mama și tatăl și să păzească Sabatele Domnului: „Eu sunt Domnul” (19:3). Ei nu trebuie să cadă în idolatrie: „Eu sunt Domnul” (19:4). Atunci când își strâng recolta, trebuie să lase o parte pentru cei săraci: „Eu sunt Domnul” (19:10). Nu trebuie să jure strâmb folosind Numele lui Dumnezeu: „Eu sunt Domnul” (19:12). Nu trebuie să facă rău celor cu dizabilități — de exemplu, să blesteme pe cel surd sau să pună o piedică înaintea celui orb: „Eu sunt Domnul” (19:14). Nu trebuie să facă nimic care să pună în pericol viața aproapelui: „Eu sunt Domnul” (19:16). Nu trebuie nici să se răzbune, nici să poarte pică, ci fiecare trebuie să-și iubească aproapele ca pe sine însuși: „Eu sunt Domnul” (19:18).
După intrarea în Țara Promisă, când plantează pomi roditori, nu trebuie să mănânce din rodul lor timp de trei ani, iar în al patrulea an trebuie să aducă tot rodul Domnului; abia din al cincilea an pot să mănânce din el: „Eu sunt Domnul” (19:23–25). Nu trebuie să-și mutileze trupul sau să-și facă tatuaje: „Eu sunt Domnul” (19:28). Trebuie să păzească Sabatele și să respecte locașul sfânt: „Eu sunt Domnul” (19:30). Nu trebuie să apeleze la vrăjitori sau la cei care cheamă spiritele: „Eu sunt Domnul” (19:31). Trebuie să se ridice în fața celor în vârstă, să arate respect bătrânilor și să se teamă de Dumnezeu: „Eu sunt Domnul” (19:32). Străinii care locuiesc în țară trebuie tratați ca și băștinașii: „Eu sunt Domnul” (19:33–34). Standardele în afaceri trebuie să fie corecte: „Eu sunt Domnul” (19:35–36).
Deși unele porunci din acest capitol nu se încheie cu această formulă, ele sunt motivate de același principiu, căci versetul final sintetizează totul: „Să păziți toate legile și toate poruncile Mele și să le împliniți. Eu sunt Domnul” (19:37).
Mai mult, judecând după primul verset al capitolului, expresia „Eu sunt Domnul” este, de fapt, o prescurtare a unei afirmații mai ample: „Vorbește întregii adunări a lui Israel și spune-le: «Fiți sfinți, căci Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt»” (19:2).
Am reflectat deja asupra sensului sfințeniei. Aici este remarcabil faptul că multe dintre aceste porunci au efecte sociale evidente (onestitate, generozitate, integritate etc.); totuși, temeiul lor ultim este sfințenia lui Dumnezeu. Pentru poporul legământului, cele mai înalte motivații sunt legate de dorința de a-I plăcea lui Dumnezeu și de conștientizarea autorității și judecății Sale.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.