14 Martie
Exodul 25; Ioan 4; Proverbe 1; 2 Corinteni 13
Exodul 25 și Ioan 4 sunt conectate din punct de vedere canonic.
Capitolul menționat în început începe instrucțiunile pentru construirea cortului întâlnirii și uneltele necesare (Exodul 25-30). Cortul întâlnirii este precursorul templului construit în vremurile lui Solomon. În aceste capitole Dumnezeu spune și sugerează în mod repetat “Vezi să faci după chipul care ţi s-a arătat pe munte.” (25:40) sau “Cortul să-l faci după chipul care ţi s-a arătat pe munte.” (26:30).
Epistola către Evrei observă acest lucru. Cortul întâlnirii și templul nu erau doar niște modele aleatorii; ele refelctau o realitate cerească. ”Ei fac o slujbă care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama”, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte.” (Evrei 8:5).
Ioan 4 Îl prezintă pe Isus purtând o discuție cu o femeie samariteancă. Samaritenii credeau că locul potrivit pentru a I se închina Lui Dumnezeu nu era Ierusalimul, casa templului, ci munții Garizim și Ebal, fiindcă acestea erau locurile care au fost stipulate ultima oară pentru închinare atunci când poporul a intrat în țară (Deut. 11:29; Iosua 8:33). Ei nu acceptau ca Scriptură textele care priveau monarhia. Femeia voia să știe ce credea Isus: Munții aceștia din apropierea lor erau locul potrivit de închinare sau Ierusalimul? (Ioan 4:20)
Totuși, Isus insista că va sosi vremea când închinarea nu va depinde de loc (4:21). Acest lucru nu înseamnă că Isus spune că munții samaritenilor au o însemnătate egală cu cea a Ierusalimului. Nici pe departe: În acest caz, Isus ia partea iudeilor, deoarece ei urmează în întregime Scripturile Vechiului Testament, inclusiv mutarea din cortul întâlnirii în templul din Ierusalim (4:22). “Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.” (4:23).
Acest lucru înseamnă: (1) Odată cu venirea lui Isus Hristos și începerea noului legământ, închinarea potrivită nu va mai fi legată de o locație geografică specifică. Acest lucru anunță în mod implicit învechirea templului (4:24). ( 2 ) Închinarea nu va fi doar “în duh”, ci și “în adevăr”. În contextul acestei evanghelii, acest lucru nu înseamnă că închinarea trebuie să fie doar sinceră (“în adevăr” în acest sens), ci să fie în aliniament cu Adevărul Suprem, cu întruparea adevărului, cu Însuși Isus Hristos. El este “adevărata Lumină” (1:9), adevăratul Templu (2:19-22), adevărata Pâine din cer (6:25-59). Adevărații închinători trebuie să se închine în duh și în adevăr.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.