15 Martie:
Exodul 26; Ioan 5; Proverbe 2; Galateni 1
Unul dintre cele mai frapante pasaje biblice care tratează semnificația mărturisirii că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu se găsește în Evanghelia după Ioan 5:16–30.
Într-o cultură preindustrială, majoritatea fiilor practicau meseria tatălui lor. Fiul unui brutar devenea brutar; fiul unui fermier devenea fermier. Acest principiu — precum tatăl, așa și fiul — îi permite lui Isus, în anumite contexte, să îi numească pe urmașii Săi „fii ai lui Dumnezeu”. Astfel, Isus declară: „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu” (Evanghelia după Matei 5:9). Cu alte cuvinte, Dumnezeu Însuși este Marele Împăciuitor; prin urmare, cei care promovează pacea acționează, din acest punct de vedere, asemenea lui Dumnezeu și pot fi desemnați, în acest sens funcțional, „fii ai lui Dumnezeu”.
Aceasta este categoria funcțională cu care Isus își începe argumentația în Ioan 5:17. Atunci când este confruntat pentru faptul că „lucrează” în ziua Sabatului, El nu oferă o reinterpretare a conceptului de Sabat și nici nu susține că fapta Sa nu ar fi fost propriu-zis „muncă”, ci un act de milă sau de necesitate. Dimpotrivă, El își justifică „lucrarea” afirmând că face doar ceea ce face Tatăl Său. Tatăl lucrează (chiar și în Sabat, altfel providența ar înceta!), iar Fiul lucrează de asemenea.
Interlocutorii Săi înțeleg că aceasta constituie o afirmație implicită de egalitate cu Dumnezeu (5:18). Totuși, aproape sigur ei Îl înțeleg greșit într-un punct esențial. Consideră această afirmație blasfematoare, deoarece ar face din Isus un alt Dumnezeu — iar ei au dreptate să susțină că există un singur Dumnezeu. Răspunsul lui Isus se structurează în jurul a două idei fundamentale.
Mai întâi, El insistă asupra dependenței Sale funcționale de Tatăl: „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El face numai ce vede pe Tatăl făcând” (5:19). Isus nu este un alt „centru divin”; El este funcțional subordonat Tatălui. Însă, în al doilea rând, această subordonare funcțională se întemeiază tocmai pe faptul că Fiul face tot ceea ce face Tatăl (5:19). Creștinii pot fi numiți „fii ai lui Dumnezeu” în anumite privințe; Isus este Fiul unic, întrucât „orice face Tatăl, face și Fiul întocmai”. Dacă Tatăl creează, creează și Fiul; de fapt, Fiul este agentul Tatălui în actul creației (1:2–3). În versetele următoare, Fiul, asemenea Tatălui, învie morții și este agentul Tatălui în judecata finală.
Unii musulmani, având o înțelegere limitată a teologiei creștine, consideră că Sfânta Treime ar fi alcătuită din Dumnezeu, Maria și Isus: Dumnezeu ar fi avut relații cu Maria și astfel L-ar fi născut pe Isus. Ei consideră această idee bizară și blasfemiatoare — și, într-adevăr, au dreptate. Dar aceasta nu este credința creștină și nici învățătura Scripturii. Mi-aș dori ca ei să studieze cu atenție Ioan 5.
Eu cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.