Februarie 1
Geneza 33; Marcu 4; Estera 9-10; Romani 4
Așa numita pildă a semănătorului (Marcu 4: 1-10) ar putea fi numită mai degrabă pilda solurilor, deoarece variabila care dă profunzime pildei este varietatea de soluri pe care sămânța este aruncată.
Deoarece Isus oferă interpretarea propriei sale pilde, nu ar trebui să existe îndoieli cu privire la accentul său principal. Sămânța este cuvântul, adică Cuvântul lui Dumnezeu, unde, aici, este echivalentul Evangheliei, vestea bună a împărăției. Așa cum un fermier împrăștia sămânța cu mâna în perioada antică, așa Cuvântul este vestit pretutindeni. Inevitabil, unele dintre semințe cad într-un sol, care dintr-un motiv sau altul nu este ospitalier: poate că este pământul bătătorit al cărării, sau poate păsările vin și mănâncă sămânța înainte să se afunde în pământul arat și să încolțească, sau poate crește în umbra mărăcinilor care storc viața din ea, sau poate încolțește într-un sol care nu este adânc, cu stâncă calcaroasă chiar sub suprafață, așa încât rădăcinile nu pot ajunge adânc în pământ pentru a putea absorbi umezeala necesară. Paralela cu felul în care oamenii aud Cuvântul este evidentă. Unii sunt împietriți și refuză să lase Cuvântul să intre; alții se lasă ușor distrași de jucăriile pe care Satan le aruncă cu repeziciune, alții descoperă că îngrijorările și averea minimizează preocupările pentru lucrurile spirituale; totuși unii aud Cuvântul cu bucurie și par să fie cei mai promițători din cultură, dar niciodată nu-și adâncesc rădăcinile întra-atât încât să susțină viața. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru solul care produce roadă, câteodată chiar roadă din abundență
Acest lucru este destul de clar. Dar trebuie reflectat și asupra altor două caracteristici din această pildă.
Prima este că această pildă, ca multe altele, modifică concepția general acceptată potrivit căreia atunci când va veni Mesia s-ar întâmpla o despărțire climatică și definitivă. Cei vinovați și cei întinați vor fi toți condamnați, și cei drepți și curați vor avea parte de o domnie transformatoare. Aceasta era imaginea finalului. Dar Isus înfățișează venirea Domnului puțin diferit. În pilda grăuntelui de muștar (4-30-32), de exemplu, Împărăția este ca un copac care începe dintr-un început mic și crește într-un lucru măreț; aici este vorba despre creștere, nu despre un climax apocaliptic. Tot așa și cu pilda semănătorului: pentru moment, cuvântul urmează să fie răspândit peste tot, iar oamenii vor răspunde în moduri diferite, cu roade foarte diferite.
Al doilea este că nu toți cei care dau semne inițiale ale vieții Împărăției reușesc de fapt să prindă rădăcini și să aducă rod. Această realitate merită meditație și cheamă la autoexaminare.
-
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.