Februarie 2
Geneza 34; Marcu 5; Iov 1; Romani 5
Filmele și cărțile despre răzbunare sunt atât de răspândite în cultura populară, încât rareori ne gândim la natura ambiguă și corozivă a păcatului. Există doar oameni buni și oameni răi. Dar, în lumea reală, nu este deloc neobișnuit ca păcatului să îi corupă nu doar pe cei care fac răul, dar și pe cei care răspund la el cu indignare plină de auto îndreptățire morală. Singurele persoane care nu sunt învinuite în această relatare oribilă de viol și jaf (Geneza 34) sunt victimele -Dina însăși, desigur, și locuitorii Sihemului, care, deși nevinovați de vina fiului lui Hamor sau de corupția lui Hamor, fie sunt măcelăriți, fie sunt robiți.
Cu siguranță, vina lui Sihem, fiul lui Hamor, este reală. În lumină violului săvârșit asupra Dinei, eforturile sale de a plăti prețul miresei și de a asigura acordul celorlalți bărbați, prin circumcizie, pare mai degrabă un act de viol continuu asupra altora decât o ispășire nobilă, ci mai degrabă o egoistă și crudă voință. Motivul lui Hamor și al fiului său, atât în abordarea familiei lui Iacov, cât și în apropierea de propriul popor, este modelat de interes propriu și caracterizat de jumătăți de adevăr. Ei nici nu recunosc deschis nedreptatea, nici nu vorbesc sincer, ci caută să-și atragă poporul prin a stârni lăcomia.
„Durerea și furia” fraților Dinei (Geneza 34:7) pot fi de înțeles, dar acțiunile lor ulterior nu pot fi scuzate sau apărate. Cu o viclenie extraordinară, ei folosesc ritualul religios central al credinței lor ca mijloc de a slăbi întreaga comunitate (cuvântul ebraic cetate se poate referi la o comunitate de orice mărime), apoi îi măcelăresc pe bărbați și iau femeile, copiii și averea ca pradă. Iau adus toate astea onoare Dinei? Asta L-a mulțumit pe Dumnezeu?
Chiar și rolul lui Iacov este ambiguu. Tăcerea lui inițială (Geneza 34:5) poate fi avut mai mult de-a face cu prudența politică, decât cu principiul moral, dar, totuși, nu pare nici nobilă, nici deplină. Concluzia sa finală (Geneza 34:30) este, fără îndoială, o evaluare corectă a pericolelor politice, dar nu oferă nici dreptate, nici o alternativă.
Ce contribuție aduce acest capitol cărții Geneza sau, de altfel, Canonului?
Multe lucruri. Pentru început, acest capitol ne amintește de un tipar recurent. Doar pentru că Dumnezeu, în harul Său, a intervenit din nou și Și-a ajutat poporul într-o criză (așa cum face în Geneza 32-33) nu înseamnă că nu există pericolul moral al alunecării spre corupție. Mai mult, devine din nou clar că linia promisă nu este aleasă datorită superiorității intrinseci; implicit , acest capitol subliniază primatul harului.. Se pare că această criză de la Sihem este ceea ce aduce familia înapoi în Betel (Geneza 35:1-5), care aduce încheiere pentru jurământul lui Iacov și, mai important, amintindu-i cititorului că „Casa lui Dumnezeu” este mai importantă decât orice locuință omenească.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.