Iunie 17
Deuteronom 22; Psalmul 110-111; Isaia 49; Apocalipsa 19
CAPITOLUL DIN VECHIUL TESTAMENT citat cel mai frecvent în Noul Testament este Psalmul 110. Este un psalm oracular; adică nu descrie atât experienţa personală a autorului, cât transmite cuvinte pe care acesta le-a primit prin revelaţie directă şi imediată — ca un „oracol” venit din partea lui Dumnezeu. Este posibil chiar ca unele părţi ale psalmului să nu fi fost pe deplin înţelese nici de psalmistul însuşi (aşa cum nici Daniel nu a înţeles pe deplin toate viziunile pe care le-a văzut şi pe care a trebuit să le consemneze pentru folosul unei generaţii viitoare [Daniel 12:4, 8-10]).
În acest psalm, Domnul — Yahweh — vorbeşte cuiva pe care David însuşi îl numeşte „Domnul meu”. Acest aspect, mai mult decât oricare altul, i-a convins pe nenumăraţi interpreţi, atât evrei, cât şi creştini, că avem de-a face cu un psalm explicit mesianic şi că persoana căreia David i se adresează este Mesia cel aşteptat.
Mă voi concentra asupra versetului 4: „Domnul a jurat şi nu-I va părea rău: «Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.»”
Dacă acceptăm că Yahweh i se adresează aici lui Mesia, ce înseamnă aceste cuvinte? Două elemente atrag în mod special atenţia.
Primul este chiar Melhisedec — aceasta este doar a doua menţionare a lui în Biblie. Prima apare în Geneza 14:18-20: după înfrângerea împăraţilor, Avraam îl întâlneşte pe acest straniu împărat-preot şi îi dă zeciuială din pradă. Din acea relatare scurtă se pot desprinde mai multe concluzii (vezi meditaţia din 13 ianuarie), însă apoi Melhisedec dispare din relatarea biblică până la acest psalm, scris aproape o mie de ani mai târziu.
Al doilea aspect este legat de tot ceea ce se întâmplase între timp în istoria lui Israel. Poporul trecuse prin robia din Egipt, fusese izbăvit prin Exod, primise Legea lui Dumnezeu la Sinai, intrase în Ţara Promisă şi traversase perioada judecătorilor până la începuturile dinastiei davidice. Mai presus de toate, la Sinai fusese stabilit cortul întâlnirii şi întregul sistem de slujire asociat lui, toate acestea urmând să fie administrate de leviţi şi de mari preoţi proveniţi din seminţia lui Levi. Legea mozaică afirma foarte clar că doar leviţii puteau îndeplini aceste funcţii preoţeşti.
Şi totuşi, aici avem un oracol din partea lui Dumnezeu care declară că Dumnezeu Însuşi va ridica un alt împărat-preot, legat de o cu totul altă ordine. Yahweh va întinde sceptrul puterii acestui împărat din Sion; adică domnia lui este legată de Sion, de Ierusalim şi astfel de noua dinastie davidică. Însă ca preot, el nu va aparţine rânduielii lui Levi, ci rânduielii lui Melhisedec.
Nu este de mirare că autorul epistolei către Evrei vede în acest pasaj o proclamare a faptului că legământul mozaic urma să devină învechit (Evrei 7:11-12). Noi aveam nevoie de o preoţie mai bună — şi exact aceasta am primit.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.