3 iunie
Deuteronom 7; Psalmul 90; Isaia 35; Apocalipsa 5
MAI MULTE TEME COMPLEXE se împletesc în Deuteronomul 7. Aici doresc să reflectez asupra a două dintre ele.
Prima este accentul pus pe alegerea divină. „Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău. Domnul Dumnezeul tău te-a ales dintre toate popoarele de pe faţa pământului, ca să fii poporul Lui, comoara Lui de preţ” (Deuteronomul 7:6). De ce? Oare datorită unei superiorităţi proprii, unei inteligenţe mai mari, unei superiorităţi morale sau unei puteri militare deosebite a făcut Domnul această alegere? Nicidecum. „Nu doar pentru că întreceţi la număr toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele. Ci pentru că Domnul vă iubeşte şi pentru că a vrut să ţină jurământul făcut părinţilor voştri, de aceea v-a scos cu mână puternică şi v-a răscumpărat din casa robiei, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului” (7:7-8).
Trei observaţii: (1) În Biblie, suveranitatea deplină a lui Dumnezeu nu diminuează responsabilitatea omului; în acelaşi timp, faptul că oamenii sunt fiinţe morale care aleg, cred, ascultă, nu cred şi se răzvrătesc nu face ca suveranitatea lui Dumnezeu să devină dependentă de ei. Acest adevăr se vede clar în modul în care suveranitatea lui Dumnezeu se manifestă în acest capitol, adică prin alegere, în timp ce capitolul este plin şi de responsabilităţile aşezate asupra poporului. Cei care nu cred ambele adevăruri — că Dumnezeu este suveran şi că omul este responsabil — vor introduce mai devreme sau mai târziu dezechilibre serioase în structura credinţei lor.
(2) Aici, dragostea lui Dumnezeu este selectivă. Dumnezeu alege Israelul pentru că Şi-a pus dragostea asupra lui, nu datorită vreunui merit al lor. Aceeaşi idee apare şi în alte locuri din Scriptură (de exemplu, Maleahi 1:2-3). Totuşi, aceasta nu este singura modalitate în care Biblia vorbeşte despre dragostea lui Dumnezeu (de exemplu, Ioan 3:16).
A doua temă este încurajarea pe care Dumnezeu o oferă poporului Său să nu se teamă de naţiunile cu care vor trebui să lupte pentru a lua în stăpânire Ţara Promisă (7:17-22). Motivul este Exodul. Un Dumnezeu care a putut trimite plăgile, despărţi Marea Roşie şi elibera poporul Său din mâna unei superputeri regionale precum Egiptul nu este un Dumnezeu care să aibă dificultăţi cu nişte canaaniţi păgâni şi imorali. Frica este opusul credinţei. Israeliţii sunt încurajaţi să nu se teamă nu pentru că ar fi mai puternici sau mai buni, ci pentru că sunt poporul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este de neînvins.
Aceste două teme — şi multe altele — se împletesc în acest capitol. Dumnezeul care îşi alege poporul este suficient de puternic pentru a-Şi împlini toate planurile în ei; iar poporul ales de Dumnezeu trebuie să răspundă nu doar prin ascultare plină de recunoştinţă, ci şi printr-o încredere neclintită.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.