25 mai
Numeri 34; Psalmul 78;40-72; Isaia 26; 1 Ioan 4
„DE CÂTE ORI S-AU RĂZVRĂTIT împotriva Lui în pustiu și L-au mâhnit în locurile pustii! De nenumărate ori L-au pus pe Dumnezeu la încercare și L-au întristat pe Sfântul lui Israel” (Psalmul 78 40-41). Astfel, Asaf se oprește în cursul relatării sale pentru a rezuma unul dintre punctele principale ale acestui psalm. De fapt, câteva dintre ideile puternice pe care le subliniază Asaf pot fi prezentate astfel:
(1) Răzvrătirea repetată a poporului lui Dumnezeu nu este descrisă doar ca neascultare, ci ca o punere la încercare a lui Dumnezeu. Tocmai aici se vede unul dintre cele mai grave și respingătoare aspecte ale rebeliunii. Există în această atitudine o sfidare directă, o formă urâtă de necredință care Îl acuză implicit pe Dumnezeu de lipsă de putere, de cruzime, de egoism, de nepăsare și de nebunie. Necredința cronică și repetată, însoțită de obrăznicie, conține întotdeauna acest element al testării lui Dumnezeu. Ce va face Dumnezeu în fața ei? Nu este de mirare că apostolul Pavel identifică același tipar în purtarea poporului din anii petrecuți în pustiu și îi avertizează pe creștinii din vremea sa: „Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii dintre ei și au pierit prin șerpi. Să nu cârtiți, cum au cârtit unii dintre ei și au fost nimiciți de nimicitorul. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde și au fost scrise pentru învățătura noastră” (1 Corinteni 10:9-11).
(2) Deși prima parte a capitolului vorbește despre mânia lui Dumnezeu ca răspuns la tiparul de răzvrătire al poporului, ea insistă și asupra faptului că, iar și iar, Dumnezeu „Și-a oprit mânia și nu Și-a dezlănțuit toată urgia” (78:38). Însă mai târziu situația devine și mai gravă. În cele din urmă, idolatria a ajuns atât de grosolană încât Dumnezeu „S-a aprins de mânie și a lepădat cu totul pe Israel” (78:59). Contextul arată că Asaf are în vedere judecata lui Dumnezeu asupra poporului atunci când a îngăduit ca chivotul Domnului să fie capturat de filisteni: „Și-a dat puterea pradă robiei și slava Sa în mâinile vrăjmașului” (78:61; cf. 1 Samuel 4:5-11). Ca urmare, poporul a suferit o mare distrugere din partea dușmanilor săi.
(3) Ultimele versete (78:65-72) se concentrează asupra alegerii pline de har a lui Iuda și a lui David ca răspuns al lui Dumnezeu la anii jalnici ai pustiei, ai judecătorilor și ai domniei lui Saul. „Și David i-a păstorit cu o inimă neprihănită și i-a condus cu mâini pricepute” (78:72). Noi, cei care trăim după întruparea lui Isus Hristos, suntem cu atât mai recunoscători pentru linia genealogică a lui David.
(4) Creștinii știu cum continuă istoria din Psalmul 78. Dinastia lui David cade în corupție; mânia lui Dumnezeu se manifestă și mai puternic, iar exilul urmează. Însă o mânie și mai teribilă, precum și o dragoste și mai glorioasă, aveau să fie descoperite la cruce.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.