21 mai
Numeri 30; Psalmul 74; Isaia 22; 2 Petru 3
CU CÂȚIVA ANI ÎN URMĂ, am petrecut o perioadă într-o anumită țară așa-numită din „lumea a treia”, cunoscută pentru sărăcia ei extremă. Totuși, ceea ce m-a impresionat cel mai puternic în cultura acelei țări nu a fost sărăcia și nici prăpastia dintre cei foarte bogați și cei foarte săraci — citisem suficient despre aceste realități ca să nu mă surprindă, iar tragedii asemănătoare văzusem și în alte locuri — ci corupția prezentă pretutindeni, adânc înrădăcinată în societate.
Noi, în Occident, nu suntem într-o poziție prea bună ca să arătăm cu degetul. Fără îndoială, avem mai puțină mită pe față. Fără îndoială, multe servicii publice au tarife oficiale, ceea ce face mai greu de instituționalizat mita și comisioanele ilegale. Fără îndoială, mai există încă suficientă moștenire creștină încât, cel puțin teoretic, afirmăm că onestitatea este o virtute, că vorba unui om trebuie să aibă valoare și că lăcomia este rea. Totuși, aceste valori sunt adesea respectate mai mult în declarații decât în practică.
Chiar și așa, societățile moderne sunt marcate de procese juridice nesfârșite. Cele mai simple înțelegeri trebuie înconjurate de documente complicate și clauze juridice menite să-i protejeze pe participanți. O bună parte din această realitate vine din faptul că multe persoane și companii nu își țin cuvântul, nu caută să facă ceea ce este drept și încearcă să profite de partea cealaltă dacă pot. Minciuna devine rușinoasă doar atunci când ești prins. Promisiunile și angajamentele ajung simple instrumente pentru a obține ceea ce dorești, nu expresii ale adevărului.
Jurămintele solemne din căsătorie sunt abandonate din capriciu sau rupte sub presiunea dorinței. Iar dacă renunțăm atât de ușor la legămintele căsătoriei, la angajamentele de afaceri și la promisiunile personale, devine la fel de ușor să abandonăm și legământul cu Dumnezeu.
A spune adevărul și a-ți respecta promisiunile într-un domeniu al vieții influențează și celelalte domenii. În mod asemănător, necredincioșia într-o sferă se revarsă adesea și în altele. De aceea, în mijlocul legământului mozaic găsim aceste cuvinte:
„Iată ce poruncește Domnul: Când un om face o juruință Domnului sau se leagă printr-un jurământ, să nu-și calce cuvântul, ci să facă tot ce a spus.” (Cartea Numeri 30:1-2)
Restul capitolului arată că asemenea jurăminte făcute de indivizi nu sunt întotdeauna chestiuni strict personale; ele pot avea implicații pentru soț, soție sau întreaga familie. De aceea, pentru buna rânduială a comunității, Dumnezeu stabilește cine, în cadrul acestui legământ, are dreptul să confirme sau să anuleze un angajament. Acest model spune ceva despre autoritate și responsabilitate în familie.
Însă problema fundamentală rămâne aceeași: spunerea adevărului și credincioșia față de cuvântul dat.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.