2 Ianuarie
Geneza 2; Matei 2; Ezra 2; Faptele Apostolilor 2
CE MOD STRANIU (am putea zice) de a încheia această relatare a istoriei creației: „Omul și femeia lui erau amândoi goi și nu le era rușine.” (Geneza 2:25). Ce pretext bun pentru ațâțarea poftelor cărnii ar avea Hollywoodul dacă ar încerca să ecranizeze scena!
Ne grăbim să parcurgem narațiunea, însă versetul are o poziție strategică. El leagă istoria creării femeii și a instituirii căsătoriei (Gen. 2:18-24) de istoria Căderii (Gen. 3). Pe de o parte, Scriptura ne spune că femeia a fost luată din bărbat, creată de Dumnezeu pentru a-i fi un „ajutor potrivit” (2:18), însă una cu el în două sensuri: mai întâi, ea este os din oasele lui și carne din carnea lui (2:23), dar apoi cei doi devin una prin căsătorie, adică sunt un singur trup (2:24); aceasta este paradigma căsătoriilor viitoare, a noilor cămine și familii care se vor întemeia. Pe de altă parte, în capitolul următor este vorba despre Cădere, acea nefericită răzvrătire care va aduce moarte și blestem. Așa cum vom vedea în lectura de mâine, în următoarea secvență narativă, bărbatul și femeia se ascund de Dumnezeu, deoarece răzvrătirea lor i-a făcut conștienți de propria goliciune (3:7, 10). Copleșiți de rușine, ei caută instinctiv să se ascundă.
Nu așa ar fi trebuit să stea lucrurile. La început, „omul și femeia lui erau amândoi goi și nu le era rușine”. Desigur că afirmația se referă în primul rând la sexualitate, însă ea are totodată o profunzime încărcată de simboluri. Este un fel de a spune că nu exista vinovăție; nu era nimic de care să le fie rușine. Această stare fericită de inocență însemna sinceritate și deplină transparență. Primii oameni nu aveau nimic de ascuns, nici față de Dumnezeu, nici unul față de celălalt.
Cât de diferit stau lucrurile după Cădere! Bărbatul și femeia se ascund de Dumnezeu și dau vina pe alții. Transparența a dispărut, inocența s-a evaporat, sinceritatea s-a pierdut. Acestea sunt efectele imediate ale primului păcat.
Cu cât mai severe sunt aceleași efecte imprimate în psihicul unei rase decăzute, imprimate în indivizi ca tine și ca mine, care avem atâtea lucruri de ascuns! Ți-ai dori oare ca soțul sau soția sau cel mai bun prieten al tău să-ți cunoască în detaliu fiecare gând? Ți-ai dori ca motivațiile tale să fie expuse în public? Oare nu am săvârșit noi lucruri de care ne este atât de rușine, încât am dori să știe cât mai puțină lume despre ele? Chiar și oamenii despre al căror cuget ni se spune că este „însemnat cu fierul roșu” (de exemplu, 1 Tim. 4:2) și care se mândresc cu păcatul lor se laudă doar în anumite circumstanțe, nu și în altele.
O, adâncimile nebănuite ale acestei mântuiri care se adresează unor probleme atât de profunde precum acestea!
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.