5 Decembrie0
Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.
Isaia 1:18
În tinerețe mă furișam în vagoanele de marfă și călătoream dintr-un oraș în altul. De multe ori coboram dedesubt, în compartimentul improvizat al unui vechi vagon de oțel, și călătoream așa.
După ce m-am convertit mă deranja ce făcusem, așa că am scris impiegatului de mișcare: „Stimate domn, m-am convertit, sunt de-acum al lui Isus Hristos, sunt creștin și vreau să trăiesc ca atare, să-mi îndrept viața. Cu ceva timp în urmă am călătorit dintr-un loc în altul în compartimentul improvizat dedesubtul vagonului, iar acum aș vrea să-mi trimiteți o factură. Vreau să plătesc.”
Am primit o scrisoare de la un funcționar, care suna așa:
Stimate domn, scrisoarea dumitale a ajuns la destinație. Înțelegem că te-ai convertit și că vrei să duci o viață creștină. Te felicităm pentru că ai devenit creștin. În legătură cu datoria față de noi, presupunem că nu ai beneficiat de servicii foarte bune pe linia noastră în timpul călătoriilor, de aceea vom uita întreaga poveste.
Cu respect, impiegatul de mișcare.
De fapt nu aveam bani destui ca să plătesc tot ce datoram liniei de cale ferată. Dar Dumnezeu e bun, iar conștiința mea a fost curată și liberă.
Îl aud pe Mântuitor zicând:
„Puterea ta e mică într-adevăr;
Copil al slăbiciunii, veghează și roagă-te,
găsește în Mine totul în toți.”
Elvina M. Hall (1820-1889)
Tată al îndurărilor, lauda Ți se cuvine pentru puterea iertării din viața mea.
Nu puteam plăti datoria pe care o aveam,
dar, slavă Domnului Isus,
datoria mea a fost ștearsă.
Laudă numelui Tău!
Amin.