„Domnul îl sprijină când este pe patul de suferință: îi ușurezi durerile în toate bolile lui.” (Psalmul 41:3)
„Mi se pare interesant că unii oameni au o trăire măreață cu Dumnezeu când se află pe patul de suferință. Poate sunt puțin invidios. Trăirea mea pe patul de suferință este doar atât – stau acolo pentru că sunt bolnav.
La un moment dat, David a indicat că înainte să fie bolnav a luat-o razna, dar acum, după boală, s-a întors la Domnul. A avut genul de boală care i-a permis să se roage.
Eu nu am niciodată o asemenea boală. Eu o am pe aceea în care toate roțile se opresc până mă dau jos din pat. Zac acolo și atât, așteptând să îmi treacă. Nimic de făcut, doar să aștept să treacă. N-am ajuns niciodată undeva cu Dumnezeu în felul acesta.
În ciuda tuturor acestor lucruri, Dumnezeu ne iese în întâmpinare acolo unde suntem. Experiențele mele de pe patul de suferință nu oferă nimic de scris. Dar unii oameni L-au găsit cu adevărat pe Dumnezeu pe patul de suferință. Indiferent unde Îl întâlnești pe Dumnezeu, vei vedea că e un Dumnezeu bun.
Spre seară, înainte ca soarele să apună,
Bolnavii în jurul Tău zăceau, o, Doamne.
Oh, cu ce dureri felurite s-au întâlnit!
Oh, cu ce bucurie de acolo au plecat! (Henry Twells)
Un răspuns personal
Dumnezeule drag, fie pe patul de suferință, la birou sau în piață, știu că bunăvoința Ta va fi partea mea. Îți mulțumesc pentru asta azi. Amin!”[1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică” (A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.