,,Înainte de praznicul Paștilor, Isus, ca Cel care știa că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, și, fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.” Ioan 13:1
Cred că este un lucru îngrozitor să te îndrăgostești și apoi să pierzi dragostea. Ce șocant este când citești despre cazuri de divorț când cineva spune: ,,Nu-l mai iubesc.” L-a iubit cândva, dar acum nu-l mai iubește. Dragostea ei nu a dăiunuit.
Câteodată auzim de mame care-și părăsesc copiii, așa că până și cea mai minunată dragoste de mamă are o limită. Dragostea unui tată, a unei mame, a unei surori, a unei soții, are limite; însă dragostea lui Dumnezeu este infinită, așa cum este tot ce ține de Dumnezeu. Un lucru de care poți fi sigur: dragostea lui Dumnezeu nu cunoaște limite și El niciodată nu-Și va ,,pierde dragostea” pentru tine.
Sunt zile în care vrăjmașul se străduiește să mă tachineze cu gândul că Dumnezeu nu ține de fapt la mine. Dumnezeu e departe, acolo sus, iar eu sunt aici jos; și cele două nu se vor întâlni niciodată. Asta-i părerea diavolului. Nu contează nici care e părerea mea. Dumnezeu Și-a demonstrat dragostea, iar dragostea Sa nu se poate schimba; pentru că, dacă dragostea Sa s-ar schimba vreodată, El nu ar mai fi Dumnezeu. Nu-mi fac griji pentru asta.
Dragoste divină, mai presus de orice alta,
Bucurie a cerului, vino jos pe pământ;
Fă-ți în noi umila casă;
Încununează toate îndurările tale credincioase.
Isuse, Tu ești toată mila,
Dragoste curată, nemărginită ești;
Vino la noi cu a Ta mântuire,
Intră în fiece inimă ce tremură.
Charles Wesley (1707-1788)
Un răspuns personal:
Doamne, dragostea Ta e pur și simplu uimitoare pentru mine. În ciuda faptului că totul spune altfel, dragostea Ta coboară strălucind, umplându-mi viața cu bucurie și laudă negrăită. Aleluia pentru Miel! Amin.