,,Poți spune tu că poți pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poți ajunge la cunoștința desăvârșită a Celui Atotputernic?” (Iov 11:7)
Nimeni nu este așa de curajos ca un băiețel de patru-cinci ani când tatăl său mare și voinic e prin preajmă. Nimeni nu-l poate învinge pe tatăl lui. Încă nu-și prea cunoaște tatăl, dar îl iubește și îl adoră.
La fel e și în cazul nostru. Încrederea noastră vine din faptul că stăm la umbra Celui Atotputernic. Cum aș putea suporta trecerea anilor vieții mele dacă nu aș știi că am fost botezat în inima Unuia care nu cunoaște anii, care este Cel Îmbătrânit de Zile, care nu a avut început și nu poate avea sfârșit? Cum mi-aș putea îndura slăbiciunea dacă nu aș știi că am fost botezat în inima Unuia care are putere infinită?
Așadar acesta este Dumnezeul nostru și acesta este Dumnezeul pe care Îl adorăm.
Oricare ar fi calea pe care mergem acum, știm că nu tăria noastră ne va duce la capăt. La fel ca acel băiețaș viteaz care îl ține pe tata de mână mergem pe cale ținându-L pe Tatăl nostru ceresc de mână, inconștienți de primejdiile care ne înconjoară din toate părțile. La urma urmelor, Tatăl nostru are grijă de noi în fiecare zi.
Tată al Cerului, a cărui dragoste profundă
Un preț de răscumpărare pentru sufletul nostru a găsit,
În fața tronului Tău noi, păcătoșii ne-nchinăm;
Dă-ne dragostea Ta iertătoare.
Edward Cooper (1770-1833)
Un răspuns personal:
Tu, Cel Îmbătrânit de Zile, când sunt conștient de prezența Ta în viața mea, sunt inconștient de slăbiciunea lumii din jurul meu. Tăria mea e slabă, dar astăzi trăiesc prin tăria Ta. În numele lui Isus, amin.