Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștrii,ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieții pentru că viața a fost arătată, și noi am văzut-o și mărturisim despre ea și vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl și care ne-a fost arătată.
1 Ioan 1:1-2
Spunem că mintea omului poate ajunge departe, însă nu poate ajunge până la nemărginire, Dar Dumnezeu este nemărginit, nelimitat și nu are sfârșit.
Oceanul are o margine, dar Dumnezeu nu are niciuna. Dumnezeu nu cunoaște limită, spun eu, și orice este Dumnezeu este fără limită sau măsură.
Aici e punctul în care începem să intrăm în bucluc prin folosirea cuvintelor în mod neglijent. Spunem despre un anumit om că are o avere nelimitată. Oricât ar avea de mult, e ceva ce poate fi numărat.
Ne uităm la noapte la cerul înstelat și spunem că universul este nelimitat. Da, din punctul nostru de vedere pare întra-adevăr nelimitat. Universul este mult mai mare decât am putea noi pricepe vreodată. Cu toate acestea, el are un început și un sfârșit. Nimic ce are început nu poate fi infinit.
Dumnezeu nu are început și prin urmare nu are sfârșit. Asta înseamnă pur și simplu că mijloacele noastre de măsurare sunt inutile când este vorba de Dumnezeu. El este mult mai mult decât am putea gândi sau pricepe noi vreodată.
Din dragostea Tatălui născută; Demult lumea a început a fi;
El este Alfa și Omega; El este sursa, El sfârșitul
Lucrurilor ce sunt, ce-au fost; Și care-n anii viitori vor fi;
De-a pururi și în veci!
Marcus Aurelius Clemens Prudentius (sec. al IV-lea)
Traducere de John M. Neale (1818-1886)
Un răspuns personal:
Dumnezeule drag, măreția naturii Tale divine mă copleșește și creează în sufletul meu adorația care aprinde închinarea și lauda. Cât de mult Te iubesc și Te ador.
Amin și amin!