,,Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.” Psalmul 23:4
Ca și creștini știm că Dumnezeu este prezent. Totuși, pentru mulți există o senzație a absenței Sale. Da, suntem născuți din nou și meniți pentru cer pentru toată vecia. Și da, credem în omniprezența lui Dumnezeu. În pofida acestui fapt, adânc în noi este un sentiment indescriptibil al absenței lui Dumnezeu. Ceva lipsește. Tânjim după ceva care nu pare a fi acolo. Așa cum în zilele mohorâte omul simte că soarele nu e, și că nu se va mai întoarce vreodată, el știe mai bine și totuși nu e fericit, fiindcă nu-l poate vedea. Soarele e acolo, însă există senzația că nu e. Câteodată simțim că Dumnezeu e plecat chiar și când știm că este prezent dar, din nu știu ce motiv, El nu Se poate manifesta față de noi așa cum dorește să o facă, dintr-o varietate de motive.Trebuie să aflăm care sunt aceste motive și să ne curățăm inima de orice reziduri spirituale care ne împiedică să cunoaștem prin trăire copleșitoarea prezență a lui Dumnezeu.
Apropie-Te de noi, Doamne al Oștirilor, și trimite-ne Duhul Tău cel Sfânt; cu dragoste și har condu-ne viața, dă-ne adevărurile Tale ca să le înțelegem. Johann Michael Altenburg(1584-1640)
Un răspuns personal
Binecuvântat Duh Sfânt, mă predau călăuzirii pline de har a mâinii Tale în timp ce mă aduci mai aproape de inima lui Dumnezeu, Tatăl meu. Luminează-mi inima cu adevărul Cuvântului Tău. Mă rog în numele lui Isus. Amin.