25 Iunie 2021

,,Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii* de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc** toate  lucrările Tale.”(Psalmul-73:28)

       Firește că un proaspăt convertit nu poate semăna mult cu Dumnezeu, însă el are ceva din asemănarea cu divinitatea, și astfel Dumnezeu îl poate recunoaște așa cum este, iar îngerii recunosc asemănarea de familie. Așa stând lucrurile, există o problemă gravă printre creștini.

         Problema este sentimentul că Dumnezeu este foarte departe sau viceversa. Este greu să te bucuri dacă nu simți, căci a simți înseamnă a te bucura. Este greu să te bucuri când suferi de acea senzație de îndepărtare. Majoritatea creștinilor suferă de această senzație de îndepărtare divină.

          Ei știu cu certitudine ca Dumnezeu este cu ei; sunt siguri că sunt copiii lui Dumnezeu și te pot duce la Noul lor Testament subliniat ca să îți dovedească cu seriozitate si obiectivitate că au fost îndreptățiți și regenerați.

     Ei pot depune mărturie că sunt ai lui Dumnezeu și că cerul va fi casa lor. Au teologie în cap, dar suferă de o senzație de îndepărtare. Să știi ceva în capul tău este una, iar a-l simți în inima ta este cu totul și cu totul altceva. Cei mai mulți creștini caută să fie fericiți fără a avea sentimentul prezenței lui Dumnezeu.

     Sunt al tău, o, Doamne, glasul ți-am auzit, și el despre dragostea Ta mi-a vorbit; însă mi-e dor într-ale credinței brațe să mă înalț și mai mult de Tine să fiu atras. Fanny J. Crosby (1820-1915)

Un răspuns personal

Doamne, tânjesc să fiu atras mai aproape de Tine. Sunt flămând și însetez după prezența ta în viața mea azi. Mă rog ca prezența ta să fie o realitate pentru mine azi. Amin.