„Şi-a venit în fire şi a zis: «Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!“ (Luca 15:17)
Probabil că una din cele mai mari istorisiri ale literaturi este povestea fiului risipitor.
Fiul cel mic s-a plictisit de viața lui și a privit dealurile din zare, tânjind după aventură si senzații tari. Și-a luat partea de moștenire, s-a dus în lume și și-a umplut zilele trăind în destrăbălare. Cât a stat acolo nu se știe, însă a ajuns să ceară un loc de muncă la porci, locul cel mai josnic in care putea ajunge un evreu.
Situația a ajuns atât de rea pentru el că a fost nevoit să mănânce din hrana porcilor pentru a rămâne în viață. Atunci, într-o zi, a căzut pe gânduri. Aici spune Scriptura că și-a venit în fire.
Aceasta este definiția pocăinței. Tânărul acela explorase toate senzațiile tari și plăcerile lumii și niciuna nu l-a mulțumit. Aceasta e starea celor care caută distracția însă nu pot găsi împlinirea.
Când și-a venit în fire, a început să-și aducă aminte de unde venise.
Am fost o oaie rătăcită, în turmă nu mi-a plăcut;
Glasul Păstorului nu l-am iubit, nu voiam să fiu stăpânit:
Am fost un copil îndărătnic, casa nu mi-am iubit-o;
N-am iubit glasul Tatălui meu, ci mi-a plăcut departe să rătăcesc.
(Haratius Bonar 1808-1889)
Un răspuns personal
Doamne, îmi aduc bine aminte de zilele mele de fiu risipitor și de căutarea adevărului. Te laud nespus pentru că mi-am venit în fire și m-am întors în casa Tatălui. Laudă numelui lui Isus. Amin