„Căci Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu..” (Evrei 9:24)
Adorația este starea în care adori; înseamnă să iubim cu toată puterea din noi. Înseamnă a trăi cu frică, minunare și dor. Necazul nostru este că avem inima mare cât lumea, dar obiectele iubirii noastre sunt toate mici boabe de mazăre în păstaie. Asta e problema cu oamenii din lume. Dumnezeu le-a hărăzit capacitatea de a iubi, dar ei nu pot găsi nimic vrednic de dragostea lor.
La Hollywood inima sare ca o pasăre beată de pe o creangă pe alta. Sare ici și colo, apoi nu-i mai pasă și în multe cazuri sare până ce el sau ea s-a căsătorit chiar și de 3 sau 4 ori, de 8 sau de 10 ori, pentru că încearcă să găsească ceva pe care să-l iubească și nu poate găsi nimic vrednic de dragostea sa.
Dumnezeu ne-a făcut prea mari pe dinăuntru. El a pus veșnicia în inima noastră; și chiar și omul căzut caută un obiect vrednic de dragostea sa.
De aceea sunt îndurerat când văd oamenii făcuți după chipul lui Dumnezeu abătuți pe o linie laterală, făcând lucruri stupide, prostești, petrecându-și literalmente viața făcând lucruri nevrednice de ei.
Isuse, fii Tu unica noastră bucurie, căci Tu premiul nostru vei fi;
Isus, fii Tu slava noastră acum și în veșnicie.
(Bernard de Clairvaux)
Un răspuns personal
Dumnezeule și Tatăl meu, inima mea tânjește după Tine și nimic afară de Tine nu-mi va umple inima. Am cunoscut așa o goliciune și apoi Te-am găsit pe Tine; și cum Îți laudă inima mea minunea și măreția prezenței Tale în inima mea! Amin. [1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor. Mulțumim tinerilor care s-au implicat în această lucrare: Filip Anisia, Husar Adriana, Gheban Bianca, Negruț Ana-Maria, Dubei Levi și Raț Timotei.