5 Februarie

„Cântați Domnului o cântare nouă! Cântați Domnului, toți locuitorii pământului! Cântați Domnului, binecuvântați Numele Lui, vestiți din zi în zi mântuirea Lui!” (Psalmul 96:1-2)

            Sublimul nu este doar pentru ureche, ci și pentru ochi. Alături de marii poeți și muzicieni sunt marii artiști ai lumii. Ochiul poate recunoaște lucrurile frumoase; și când inima nu aude nimic și nu vede nimic, ci doar simte, atunci avem muzica inimii.

            Oricând vizitez un mare oraș și am o după-amiază liberă, îmi place să mă duc la un muzeu din orașul acela. Îmi place să admir marile capodopere ale artiștilor care au primit un dar de la Dumnezeu. Unele dintre acele picturi au în ele o măsură de sublim care mă înalță. Mi-aș putea petrece mult timp privindu-le.

            Însă putem avea toate acestea, ne putem bucura de ele din plin, fără a ne închina lui Dumnezeu ori a fi acceptați de El. Chiar și păgânul care Îl respinge pe Hristos se poate bucura de sublimul poeților, al muzicienilor și al artiștilor. Dar el nu I se pot închina lui Dumnezeu așa cum dorește El.

            Sublimul dintr-un tablou minunat mă poate înălța doar într-o anumită măsură. Cuvântul lui Dumnezeu mă poate ridica dincolo de acel gen de sublim, tocmai în prezența lui Dumnezeu.

            O mie de limbi să cânte, laudă mărețului meu Răscumpărător,

            Slava Dumnezeului și Împăratului meu, triumful harului Său!

                    (Charles Wesley)

Un răspuns personal

Tatăl nostru ceresc, îmi dedic limba doar ca să cânt laudele Tale în fiecare zi. Lasă-mă să-Ți înalț numele înaintea adunării. În numele scump al lui Isus. Amin. [1]


[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.