1 ianuarie
Pregătindu-ne să începem…
„Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalmul 42:1)
Sufletul nostru este asemenea unui castel creat din pietre prețioase. Există multe încăperi interesante în acest frumos castel al sufletului.
Cum pătrundem în el? Este o întrebare absurdă? La urma urmei, dacă acest castel reprezintă sufletul tău, deja ai o relație intimă cu el! Trebuie să fii conștient, însă, de faptul că traiul în acest castel poate lua forme diferite. Există, astfel, și posibilitatea de a rămâne cu gardienii în curte, în afara porții principale; de a trăi o viață întreagă fără să descoperi vreodată ce se află în interior!
Intrarea în castel constă în rugăciune și meditație autentice. Repetarea mecanică a unor rugăciuni nu este îndeajuns. Prin aceasta vei rămâne asemenea paraliticului care aștepta lângă fântâna din Betezda: el a stat acolo, neajutorat, timp de treizeci și opt de ani până când Însuși Domnul S-a apropiat de el și l-a ajutat. (Teresa de Avila: Castelul interior)
Un răspuns personal
Doamne, sunt flămând spiritual! Am zăbovit prea mult în grădina de afară. Pot doar să-mi imaginez cum este în adâncimile sufletului meu. Poate că niciodată nu m-am rugat implicându-mă cu adevărat…
Vino
în ajutorul meu! Ajută-mă să-mi întorc privirea către această intrare care duce
în sufletul meu. Dă-mi curajul să mă apropii de ea cu credință și rugăciune, în
mod autentic. Amin![1]
[1]Textul a fost tradus și adaptat în limba română, cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.