1 August
Judecători 15; Fapte 19; Ieremia 28; Marcu 14
Una dintre cele mai neobișnuite întâmplări din cartea Faptele Apostolilor îi are în centru pe cei șapte fii ai lui Sceva (Fapte 19:11-20). Lucrarea apostolului Pavel în Efes a durat o perioadă considerabilă de timp — probabil în jur de doi ani și jumătate —, iar în tot acest răstimp, „Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel” (v. 11). Ca urmare, diverși „rivali” au încercat să țină pasul cu el și să-l imite. În sine, lucrul acesta nu era deloc surprinzător; așa s-au petrecut lucrurile întotdeauna. Atunci când Dumnezeu l-a echipat în mod deosebit pe Moise să facă minuni înaintea lui Faraon, vrăjitorii Egiptului au putut reproduce majoritatea acțiunilor sale (deși nu pe toate).
Prin urmare, în vremea lui Pavel, unii iudei cufundați în sincretism călătoreau din loc în loc, practicând un soi de lucrare de eliberare. Ei cunoșteau însă prea puține despre ceea ce încercau să facă. Când au văzut ce făcea Pavel în Numele lui Isus, au început să invoce și ei acest Nume, ca și cum n-ar fi fost nimic mai mult decât un talisman magic: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduiește Pavel, să ieșiți!” — Fapte 19:13
Cei șapte fii ai lui Sceva (care era un preot iudeu), erau deosebit de implicați în această practică. Într-o zi însă, duhul cel rău pe care încercau să-l alunge le-a dat o replică neașteptată: „Pe Isus Îl cunosc și pe Pavel îl știu; dar voi cine sunteți?” — Fapte 19:15 Imediat după aceea, omul stăpânit de duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a doborât și i-a bătut pe toți șapte, făcându-i să fugă din casă goi și răniți. Iată câteva lucruri esențiale de remarcat de aici:
În primul rând, rezultatul acestei întâmplări a fost de-a dreptul binefăcător. Când vestea s-a răspândit în tot orașul, mulți au fost cuprinși de o frică sfântă și de un respect reînnoit față de Numele Domnului Isus. Era un Nume atât de puternic, încât nu putea fi tratat ca o simplă formulă magică; nu era un Nume care să poată fi „îmblânzit” sau folosit după bunul plac al oamenilor. Ca urmare, fascinația față de practicile oculte a fost spulberată. Mulți credincioși au venit să-și mărturisească deschis faptele rele, iar alții și-au adus cărțile de magie și le-au ars în fața tuturor, valoarea acestora ridicându-se la o sumă uriașă (v. 17-19). „Cu atâta putere se răspândea și sporea Cuvântul Domnului.” — Fapte 19:20
În al doilea rând, elementul cu adevărat frapant este replica duhului cel rău: „Pe Isus Îl cunosc și pe Pavel îl știu; dar voi cine sunteți?” Putem înțelege cu ușurință de ce Numele lui Isus era bine cunoscut printre puterile demonice — aici nu există nicio surpriză. Însă și Pavel era cunoscut! Lucrarea lui ataca în mod direct stăpânirea întunericului. Era arhicunoscut faptul că el era ocrotit și apărat de Cristos cel viu; nu ar fi existat nicio șansă ca duhul cel rău să-l poată folosi pe omul posedat pentru a-l doborî pe Pavel. Ceilalți pretendenți, în schimb, erau o cu totul altă poveste. În ochii demonului, ei nu erau nimic mai mult decât o biată farsă — ușor de ignorat, ușor de învins și de acoperit de rușine. Dar pe Pavel… pe el îl cunoșteau!
Creștinii care se angajează cu adevărat în lupta împotriva Vrăjmașului vor fi cunoscuți nu doar în curțile cerești, ci și în cele ale iadului.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.