31 Iulie
Judecători 14; Faptele Apostolilor 18; Ieremia 27; Marcu 13
Unii dintre noi poate ne-am întrebat de ce Dumnezeu a folosit cu putere oameni care aveau defecte evidente. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu ar trebui să folosească numai oameni perfecți, căci atunci nu ar folosi pe nimeni. Nu mă refer nici la faptul că toți avem diverse slăbiciuni și neajunsuri. George Whitefield, de exemplu, chiar dacă era un predicator și evanghelist extraordinar, nu a avut o căsnicie foarte bună și a greșit când era convins că fiul său va fi vindecat de o boală terminală. Aproape orice lider creștin, fie din perioada Bibliei, fie din istoria mai recentă, nu ar rezista unui asemenea tip de critică. De fapt, ceea ce am în vedere este un defect atât de public și de grav încât ridică două întrebări: (a) Dacă această persoană este atât de plină de putere în lucrare și atât de evlavioasă, de ce există această pată atât de urâtă în caracterul său? (b) Dacă această persoană este atât de plină de Duhul, de ce același Duh nu îi dă puterea să-și îndrepte comportamentul?
Nu există răspunsuri simple. Uneori răspunsul este doar o chestiune de timp. La urma urmei, Iuda Iscarioteanul a fost implicat în lucrarea publică împreună cu ceilalți unsprezece apostoli, chiar într-o lucrare însoțită de minuni, și totuși, în timp, s-a dovedit a fi un apostat. Trecerea timpului avea să-l dea în vileag. Însă defectele sunt uneori vizibile de la început până la sfârșit.
Așa pare să fi fost viața lui Samson. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el cu putere; Domnul l-a folosit pentru a ține în frâu pe filisteni. Dar ce făcea el căsătorindu-se cu o femeie filisteancă, când Legea interzicea în mod explicit căsătoria cu persoane din afara comunității de legământ (Jud. 14:2)? Când părinții lui îl avertizează asupra consecințelor, el pur și simplu trece peste obiecțiile lor, iar ei, în cele din urmă, cedează (14:3). Este adevărat că ei nu știau că „lucrul acesta venea de la Domnul” (14:4), în același fel în care și vânzarea lui Iosif ca sclav în Egipt a fost parte a planul lui Dumnezeu; însă aceasta nu făcea ca acțiunile omenești să fie corecte. Pariul riscant al lui Samson (14:12-13) reflectă mai degrabă aroganță și lăcomie decât înțelepciune și onoare. Desigur, filistenii sunt plini de cruzime în această situație (14:15-18, 20), însă uciderea celor treizeci de oameni de către Samson pentru a respecta pariul este motivată mai puțin de dorința de a curăți țara și de a reda puterea poporului legământului și mai mult de răzbunare personală. La fel se poate spune și despre metodele sale din capitolul următor și despre viața sa marcată de pasiuni neînfrânate din capitolul de după aceea.
Se pare, așadar, că puterea dată de Duhul într-un anumit aspect al vieții nu garantează disciplină și maturitate produse de Duhul în toate aspectele vieții. De aici rezultă că prezența darurilor spirituale nu constituie niciodată o scuză pentru păcatul personal.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.