Iunie 27
Deuteronomul 32; Psalmul 119:121-144; Isaia 59; Matei 7
UNA DINTRE MARILE TEME ALE SCRIPTURII — şi una care apare cu o frecvenţă deosebită în Psalmul 119 — este faptul că descoperirea cuvintelor lui Dumnezeu aduce lumină; „dă pricepere celor fără răutate” (119:130), cel puţin în două sensuri.
În primul rând, termenul „cei fără răutate” se poate referi la oameni neştiutori, simpli, lipsiţi de înţelepciune — oameni care nu ştiu cum să trăiască în lumina revelaţiei pline de har a lui Dumnezeu. Descoperirea cuvintelor lui Dumnezeu aduce lumină unor astfel de oameni. Îi învaţă cum să trăiască şi le oferă o profunzime şi o înţelegere a realităţilor morale şi spirituale pe care nu le-au avut niciodată înainte.
În al doilea rând, cuvintele lui Dumnezeu lărgesc orizonturile întregii vieţi. Cu câteva versete mai devreme, psalmistul scria: „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale. Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale” (119:97-100).
Psalmistul nu spune că are un coeficient de inteligenţă mai mare decât profesorii lui sau că este, prin natura sa, mai inteligent decât duşmanii ori mai strălucit decât bătrânii poporului. El afirmă însă că meditaţia constantă asupra învăţăturii lui Dumnezeu şi angajamentul profund de a asculta de poruncile Lui îi oferă un cadru de gândire şi o profunzime a înţelegerii pe care nici cei mai sclipitori savanţi şi nici cei mai bine pregătiţi conducători politici nu le pot avea fără Dumnezeu.
Unul dintre studenţii mei poate ilustra foarte bine acest adevăr. A terminat liceul cu mare dificultate. Nu mersese niciodată la biserică. Când şi-a întrebat tatăl despre Dumnezeu, acesta i-a spus să nu mai vorbească despre astfel de subiecte. A intrat în armata Statelor Unite ca simplu soldat şi a dus o viaţă destul de dură. În anumite perioade consuma LSD. Mai târziu a ajuns în Divizia 82 Aeropurtată şi a început să poarte asupra lui Biblia primită de la Gideonişti ca pe un talisman norocos, menit să-l protejeze când sărea din avion.
În cele din urmă a început să citească Biblia — la început încet, pentru că nu era un cititor bun. A citit-o până la capăt şi s-a întors la Dumnezeu. S-a dus la unul dintre capelanii militari şi i-a spus: „Părinte, am fost mântuit.” Capelanul i-a răspuns: „Încă nu eşti” — şi l-a introdus într-un curs de catehizare. În cele din urmă a găsit o biserică unde Biblia era predicată cu fidelitate. A renunţat la droguri (iar şase luni mai târziu mulţi dintre foştii lui prieteni din armată au fost arestaţi pentru consum şi trafic de droguri), a părăsit armata, a reuşit cu greu să intre la facultate, a crescut extraordinar de mult spiritual şi intelectual, iar acum face parte din grupa avansată de greacă la seminarul teologic.
El absorbea cuvintele lui Dumnezeu. Acestea i-au transformat viaţa şi i-au oferit mai mult discernământ decât aveau mulţi dintre profesorii săi. Descoperirea cuvintelor lui Dumnezeu „dă pricepere celor fără răutate.”
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.