Iunie 13
Deuteronom 18; Psalmul 105; Isaia 35; Apocalipsa 15
PROFEŢIA DESPRE VENIREA unui proroc asemenea lui Moise (Deuteronomul 18:15-18) trebuie înţeleasă mai întâi în propriul ei context. Patru observaţii aduc acest pasaj într-o lumină mai clară.
În primul rând, versetele precedente (18:9-13) condamnă practicile religioase ale popoarelor pe care israeliţii urmau să le izgonească, în special acele practici folosite pentru călăuzire: ghicirea, vrăjitoria, interpretarea semnelor, descântecele, chemarea duhurilor şi necromanţia. Aceste „urâciuni” (18:12) constituiau o parte din motivul pentru care acele naţiuni au fost alungate — o lecţie pe care mulţi oameni din lumea occidentală nu au învăţat-o, spre marele nostru pericol. Astfel de practici neagă implicit suveranitatea lui Dumnezeu şi îi încurajează pe oameni să îşi caute siguranţa şi binele fie în superstiţii fără sens, fie în puteri demonice. În versetul de tranziţie (18:14), Moise face contrastul cu Israelul: „Dar tu, Domnul Dumnezeul tău nu-ţi îngăduie aceasta.” Dimpotrivă: aşa cum Domnul Şi-a transmis cuvântul prin prorocul Moise, tot astfel, după moartea lui Moise, Dumnezeu va ridica un proroc asemenea lui. „De el să ascultaţi” (18:15). Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie călăuzit de Cuvântul lui Dumnezeu transmis cu credincioşie prin prorocii Săi, nu de superstiţii religioase.
În al doilea rând, acest lucru ridică întrebarea: cine este un proroc adevărat? (18:20-22). Moise abordase deja această temă în Deuteronomul 13 (vezi meditaţia din 9 iunie), însă aici o reia pe scurt. Dacă oamenii trebuie să cunoască voia lui Dumnezeu prin prorocii Lui, este esenţial să existe criterii prin care prorocii adevăraţi să poată fi deosebiţi de cei falşi.
În al treilea rând, Moise le aminteşte israeliţilor de rolul profund mijlocitor al prorocului (18:16-17). Desigur, acest lucru este adevărat şi într-un sens simplu: prorocii autentici descoperă cuvinte din partea lui Dumnezeu care altfel ar rămâne necunoscute şi astfel mijlocesc între Dumnezeu şi oameni. Însă Moise are în vedere ceva mult mai profund. Când Dumnezeu S-a arătat la Sinai, poporul a fost atât de înspăimântat încât a înţeles că nu poate să se apropie direct de acest Dumnezeu sfânt fără să fie nimicit (Exodul 20:18-19). De aceea, oamenii au dorit ca Moise să fie mijlocitorul revelaţiei divine. Dumnezeu îi laudă pentru această atitudine, pentru această teamă sfântă şi corectă faţă de El (Deuteronomul 18:17). În acelaşi mod, Dumnezeu va ridica un alt proroc care va împlini aceeaşi funcţie de mijlocire.
În al patrulea rând, la un anumit nivel, această promisiune s-a împlinit în fiecare proroc adevărat trimis de Dumnezeu. Totuşi, limbajul acestei promisiuni este atât de amplu şi măreţ, încât este greu să nu vedem în ea, în cele din urmă, imaginea unui proroc aparte: unul care nu doar va spune tot ceea ce îi porunceşte Dumnezeu, ci despre care se spune că, dacă cineva nu va asculta cuvintele lui Dumnezeu rostite prin el, Dumnezeu Însuşi îi va cere socoteală. Meditează nu doar la Faptele Apostolilor 3:22-23 şi 7:37, ci şi la Ioan 5:16-30.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.