29 mai
Deuteronomul 2; Psalmuln83-84; Isaia 30; Iuda
„CĂCI DOMNUL DUMNEZEU este un soare și un scut; Domnul dă har și slavă; nu lipsește de niciun bine pe cei ce umblă în neprihănire. Doamne al oștirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!” (Psalmul 84 11-12).
O mare parte din acest psalm exprimă bucuria și privilegiul de a rămâne în prezența lui Dumnezeu, ceea ce pentru copiii vechiului legământ însemna a locui în umbra templului. „Sufletul meu tânjește și chiar se istovește după curțile Domnului; inima și trupul meu strigă către Dumnezeul cel viu” (84:2). A avea un loc „lângă altarul Tău” înseamnă a avea o adevărată casă, la fel cum o pasăre își găsește un adăpost sau o rândunică își face cuibul (84:3). „Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta; ei Te laudă neîncetat” (84:4).
Dar ce facem cu ultimele două versete ale psalmului? Nu exagerează ele, promițând prea mult? Psalmistul afirmă că Dumnezeu nu „lipsește de niciun bine” pe cei care umblă în neprihănire. Dar, din moment ce toți păcătuim, nu există oare o „portiță de scăpare”? Cine poate fi cu adevărat neprihănit? Nu este evident că Dumnezeu pare să rețină multe lucruri bune de la oameni care, cel puțin din punct de vedere uman, nu sunt mai puțin neprihăniți decât alții în această lume, departe de cerul nou și pământul nou?
Să ne gândim la Eric Liddell, celebrul atlet scoțian imortalizat în filmul Chariots of Fire. Liddell a devenit misionar în China. Timp de zece ani a predat într-o școală, apoi a mers mai adânc în interiorul țării pentru lucrare evanghelică directă. Munca era nu doar dificilă, ci și periculoasă, mai ales din cauza avansului japonezilor. În cele din urmă, a fost internat într-un lagăr împreună cu alți occidentali.
În acea tabără mizeră, Liddell a fost o lumină vie de slujire și bunătate, un punct de sprijin pentru copiii care nu-și mai văzuseră părinții de ani de zile, un lider plin de sacrificiu. Însă, cu câteva luni înainte de eliberare, Liddell a murit de o tumoare cerebrală. Avea 43 de ani. În această viață nu și-a mai văzut nici cea mai mică dintre cele trei fiice, deoarece soția și copiii fuseseră trimiși în Canada înainte de ocuparea japoneză. Nu i-a „lipsit” Dumnezeu ani de viață, ani de slujire rodnică, bucuria de a-și crește propriii copii?
Poate că răspunsul cel mai potrivit se găsește în imnul său preferat:
„Stai liniștită, suflete al meu! Domnul este de partea ta;
poartă cu răbdare crucea durerii și a suferinței.
Lasă-I lui Dumnezeu rânduiala și purtarea de grijă;
în fiecare schimbare, El rămâne credincios.
Stai liniștită, suflete al meu! Cel mai bun Prieten al tău, din cer,
te conduce prin cărări spinoase spre un sfârșit plin de bucurie.”
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.