23 mai
Numeri 32; Psalmul 77; Isaia 24; 1 Ioan 2
ASAF TREBUIE SĂ FI MEDITAT MULT la întrebarea: ce ar trebui să-și amintească credincioșii? În Psalmul 75, pe care l-am privit ieri, este evidențiată puterea unei rememorări evlavioase — repovestirea lucrărilor lui Dumnezeu pentru ca Numele Lui să fie adus aproape. Importanța amintirii și a transmiterii mai departe stă și în centrul Psalmul 78. Iar aici, în Psalmul 77, Asaf subliniază încă un aspect esențial al acestei teme.
Asaf se află într-o mare suferință: „Strig cu glasul meu către Dumnezeu” (77:1). Nu ni se spune cauza exactă, însă mulți dintre noi am trecut prin acele „nopți întunecate ale sufletului”, când pare fie că Dumnezeu este absent, fie că nu-I mai pasă. Asaf era atât de apăsat încât nu putea dormi; ba chiar Îl acuză pe Dumnezeu că îi ține ochii deschiși noaptea (77:4). Amintirile altor vremuri, când împrejurările erau luminoase și cânta cu bucurie în timpul nopții (77:6), nu fac decât să-i adâncească durerea. O amărăciune evidentă străbate seria lui de întrebări retorice: „Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Nu va mai fi El binevoitor? S-a dus pentru totdeauna bunătatea Lui? S-a sfârșit făgăduința Lui pentru totdeauna? A uitat Dumnezeu să aibă milă? Și-a tras El, în mânia Lui, îndurarea?” (77:7-9)
Însă Asaf hotărăște să-și îndrepte atenția spre toate modurile în care Dumnezeu Și-a descoperit puterea în trecut. El scrie: „La aceasta mă gândesc: la anii dreptei Celui Preaînalt.” (77:10) Cu alte cuvinte, el se întoarce cu mintea la toate manifestările de putere ale „dreptei” lui Dumnezeu de-a lungul anilor. „Îmi voi aduce aminte de lucrările Domnului; da, îmi voi aminti minunile Tale de odinioară. Voi cugeta la toate lucrările Tale și voi medita la toate faptele Tale mărețe.” (77:11-12) Din acest moment, restul psalmului își schimbă tonul. Asaf trece la persoana a doua și I se adresează direct lui Dumnezeu, amintindu-și din nou nenumăratele acte de har și putere prin care Dumnezeu a lucrat pentru poporul Său legământal. El își amintește de plăgile din Egipt, de ieșirea din robie, de trecerea prin Marea Roșie și de felul în care Dumnezeu Și-a condus poporul „prin mâna lui Moise și Aaron” (77:13-20).
Creștinii au cu atât mai multe motive să-și amintească. Așa cum Asaf își amintea Exodul citind Scriptura, noi avem și mai multă Scriptură la dispoziție. Ne amintim nu doar ceea ce își amintea Asaf, ci și lucruri pe care el nu le cunoscuse încă: exilul, întoarcerea din exil, lungii ani de așteptare ai venirii lui Mesia. Ne amintim de întruparea lui Isus Hristos, de anii vieții și slujirii Sale, de cuvintele și minunile Sale. Mai presus de toate, ne amintim de moartea și învierea Sa și de lucrarea puternică a Duhului Sfânt la Rusalii și după aceea.
Iar pe măsură ce ne amintim, credința noastră este întărită, perspectiva noastră asupra lui Dumnezeu este înnoită, iar disperarea începe să se risipească.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.