19 mai
Numeri 28; Pslamul 72; Isaia 19-20; 2 Petru 1
UNA DINTRE TRĂSĂTURILE PSALMILOR care descriu întronarea sau domnia unui rege davidic este faptul că limbajul folosit depășește adesea limitele obișnuitului. Expresiile sunt mărețe, solemne, uneori aproape hiperbolice. Această caracteristică, împreună cu tipologia davidică deja prezentă în Scriptură, oferă acestor psalmi un dublu centru de atenție.
Pe de o parte, ei pot fi citiți ca descrieri impresionante ale unuia dintre regii din linia lui David (în acest caz, Solomon, potrivit titlului psalmului). Pe de altă parte, ei îl invită pe cititor să aștepte ceva mai mult decât un simplu David, Solomon sau Josiah.
Așa stau lucrurile în Psalmul 72.
Pe de o parte, monarhul davidic trebuia să domnească în dreptate, iar faptul că o mare parte din psalm este dedicată acestei teme este pe deplin potrivit. În mod special, el trebuia să apere cauza celor necăjiți, „pe copiii săracului” (72:4), pe aceia „care nu au ajutor” (72:12). El trebuia să se ridice împotriva asupritorului și a celui violent, să întemeieze dreptatea și stabilitatea și să-i izbăvească pe cei care altfel ar fi suferit din cauza opresiunii și nedreptății (72:14).
Domnia sa urma să fie caracterizată de prosperitate, care este ea însăși „rodul neprihănirii” (72:3) — un adevăr pe care lumea occidentală îl uită tot mai mult. Aurul avea să curgă în țară, poporul urma să se roage pentru împăratul său, iar grâul avea să fie din belșug în toată țara (72:15-16).
Pe de altă parte, unele expresii sunt uimitor de grandioase. O parte dintre ele se aliniază modului în care alți regi din Orientul Apropiat antic erau lăudați. Totuși, combinate cu tipologia davidică și cu așteptarea mesianică în creștere, ele sugerează ceva mai profund și mai specific.
„El va dăinui cât soarele și cât luna, din neam în neam” (72:5). Aceasta poate fi adevărat despre dinastie sau poate fi o dorință poetică adresată unui rege omenesc, dar în sens deplin este literal adevărată doar despre un singur Rege din linia lui David.
„Va stăpâni de la o mare la alta și de la Râu [adică Eufratul] până la marginile pământului” (72:8). Expresia poartă o ambiguitate frumoasă. Se referă „mările” doar la Mediterană și Galileea? Ar trebui termenul ebraic tradus mai restrâns, ca „marginile țării”? Probabil că nu.
Căci nu doar „locuitorii pustiei” se vor pleca înaintea lui, ci și împărații din Tarshish — probabil Spania — și alți conducători din ținuturi îndepărtate îi vor aduce daruri (72:9-10). Mai mult:
„Toți împărații se vor închina înaintea lui și toate neamurile îi vor sluji” (72:11).
„Toate neamurile vor fi binecuvântate în el și îl vor numi fericit” (72:17) — una dintre cele mai clare ecouri ale legământului făcut cu Avraam în Cartea Geneza 12:2-3.
Unul mai mare decât Solomon a venit: Isus Cristos (Evanghelia după Matei 12:42).
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.