24 aprilie
Numeri 1; Psalmul 35; Eclesiastul 11; Tit 3
Psalmul 35 este unul dintre psalmii dedicați temei justificării (vezi și meditația din 10 aprilie). Acest tip de psalmi îi pune adesea în dificultate pe mulți creștini. Linia dintre dorința legitimă de dreptate și răzbunare pare uneori foarte subțire. Cum poate fi împăcat raționamentul acestui psalm cu învățătura Domnului Isus despre întoarcerea celuilalt obraz (Matei 5:38-42)? Nu există, oare, o anumită duritate în acest discurs? La urma urmei, David nu cere doar să fie eliberat de atacurile nedrepte ale vrăjmașilor săi (de exemplu, 35:17, 22-23), ci se roagă explicit ca aceștia „să fie rușinați și dați de ocară” (35:4), să fie prinși în cursele pe care le-au întins altora și să fie nimiciți de propriile lor uneltiri (35:8).
Două reflecții sunt necesare:
(1) În anumite situații, David nu vorbește doar din perspectiva unui individ amenințat, ci și din cea a responsabilităților sale de rege, ca uns al Domnului. Dacă el rămâne credincios legământului, atunci Numele Domnului este implicat în mod direct atunci când „fiul” lui Dumnezeu — împăratul ales de El — este pus în pericol. Căci Domnul „iubește fericirea robului Său” (35:27), iar David înțelege că propria lui ocrotire este legată de binele celor „ce trăiesc liniștiți în țară” (35:20). Prin urmare, problema în discuție este una de dreptate publică, nu de vendetă personală — tocmai acel tip de atitudine pe care Isus Hristos o condamnă în învățătura Sa.
(2) Mai important, deși creștinii sunt chemați să întoarcă și celălalt obraz, aceasta nu înseamnă că sunt indiferenți față de dreptate. Noi credem că Dumnezeu este pe deplin drept și că El este Cel care spune: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti” (Deut. 32:35). De aceea suntem îndemnați să „lăsăm loc mâniei lui Dumnezeu” (Rom. 12:19). Numai El poate face dreptate în mod desăvârșit, iar a crede altfel înseamnă a pretinde că putem lua locul lui Dumnezeu. Tot ceea ce cere David este ca Dumnezeu să împlinească ceea ce El Însuși a promis: să facă dreptate, să-i justifice pe cei neprihăniți și să-i apere pe cei credincioși legământului.
Ultimul capitol din cartea lui Iov nu este deloc un anticlimax tocmai din acest motiv: Iov a fost justificat. Suferințele lui Isus Hristos urmează același tipar. El S-a smerit pe Sine și a suferit rușinea crucii, în ascultare de Tatăl Său (Filipeni 2:6-8), iar apoi a fost înălțat în mod suprem (Filipeni 2:9-11). Și noi putem suferi nedreptatea și putem striga pentru iertarea celor care ne prigonesc, așa cum a făcut Isus — dar, în același timp, putem cere ca dreptatea să fie împlinită, ca Dumnezeu să fie slăvit și ca poporul Său să fie justificat. Aceasta este voia lui Dumnezeu — iar David a înțeles corect acest lucru
-
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.