6 Aprilie
Leveticul 9; Psalmul 10; Proverbe 24; 1 Testaloniceni 3
PSALMUL 10 continuă tema dreptății și judecății lui Dumnezeu, dar mută accentul de la experiența personală și imediată a lui David — atunci când se simte trădat de vrăjmașii săi — către o perspectivă mai generală. Unde este Dumnezeu atunci când cei răi prosperă? „Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce Te ascunzi în vremuri de necaz?” (10:1).
În versetele 2–11, omul rău este descris într-un tablou compozit. El îi asuprește cu aroganță pe cei slabi (10:2). Departe de a manifesta vreo stăpânire de sine, se laudă cu poftele lui și „batjocorește pe Domnul” (10:3). Realitatea tristă este că „în toate gândurile lui nu este loc pentru Dumnezeu” (10:4). Totuși, nu este greu să găsim oameni răi care prosperă în mod remarcabil, chiar în timp ce sfidează legile lui Dumnezeu (10:5). Aroganța lor excesivă pare să-i ridice deasupra celorlalți, iar uneori sunt chiar lăudați ca fiind cei care își spun cu satisfacție: „Nu mă va clătina nimic; voi fi fericit pentru totdeauna și nu voi avea necazuri” (10:6). Cu toate acestea, își blestemă adversarii și răspândesc minciuni și răutate prin cuvintele lor (10:7). În cazurile cele mai grave, ajung la crimă — fie direct, prin violență de stradă, conflicte de grup sau atacuri teroriste, fie indirect, prin planuri nemiloase care zdrobesc pe cei neajutorați (10:8–10). Și ce crede un astfel de om despre Dumnezeu? „Dumnezeu a uitat; Își acoperă fața și nu vede niciodată” (10:11).
Psalmistul i se adresează apoi direct lui Dumnezeu (10:12–15): „Ridică-Te, Doamne! Dumnezeule, înalță-Ți mâna! Nu uita pe cei nenorociți!” (10:12). El își amintește că Dumnezeu vede toată suferința și durerea acestei lumi căzute; le ia în considerare și, la timpul potrivit, intervine (10:14). De aceea, cel asuprit și orfanul se încredințează „Ție” (10:14). Atât de mult rău este făcut în ascuns și nu poate fi descoperit prin procesele obișnuite ale justiției. De aceea, psalmistul strigă către Dumnezeu pentru dreptate: „Zdrobește brațul celui rău și al celui nelegiuit; cere-i socoteală pentru răutatea lui, ca să nu mai fie găsită” (10:15, sublinierea adăugată).
Versetele finale (10:16–18) îl arată pe psalmist amintindu-și că ritmul lui Dumnezeu nu coincide cu graba noastră: „Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile vor pieri din țara Lui” (10:16). Perspectiva care anticipează dispariția națiunilor nu este menită să diminueze încrederea că Dumnezeu se preocupă și de suferințele individuale, oricât de mici ar părea. Dimpotrivă, ea exprimă aceeași realitate: dreptatea lui Dumnezeu poate părea lentă, dar este desăvârșit de precisă — nimic nu rămâne nepedepsit și nimic nu scapă privirii Sale.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.