29 Martie
Exod 40; Ioan 19; Proverbe 16; Filipeni 3
Versetele de încheiere din Exodul 40 leagă mai multe teme importante deja introduse și anticipează altele care urmează. Aici este finalizată construirea cortului, împreună cu veșmintele și toate obiectele necesare slujirii preoțești. „Atunci norul a acoperit Cortul Întâlnirii, iar slava Domnului a umplut cortul” (40:34).
Acesta trebuie să fie stâlpul de nor (ziua) și stâlpul de foc (noaptea) care îi însoțise încă de la început. El semnala însăși prezența lui Dumnezeu și le oferea îndrumare cu privire la momentul și locul deplasării. Acum, acest nor se așază peste cortul nou construit, peste Cortul Întâlnirii, stabilindu-se acolo și umplându-l. De fapt, la această umplere inaugurală, prezența Domnului este atât de intensă încât nici măcar Moise — cu atât mai puțin altcineva — nu poate intra (40:35). Mai mult, de acum înainte norul slavei rămâne deasupra cortului atunci când poporul trebuie să rămână pe loc și se ridică pentru a-i conduce atunci când trebuie să pornească mai departe (40:36–38). Șase observații se impun:
(1) Faptul că stâlpul de nor și de foc se așază peste cort leagă această structură de simbolul vizibil al prezenței continue, călăuzitoare și puternice a lui Dumnezeu.
(2) La un moment dat, după răzvrătirea jalnică ce a dus la făurirea vițelului de aur, Dumnezeu refuzase să mai meargă în mijlocul comunității Sale legământale. Moise a mijlocit (Exodul 32—34). Aici se vede rodul rugăciunilor sale: cortul este acum construit, prezența lui Dumnezeu plutește deasupra lui în forma simbolică deja familiară poporului, și toate acestea chiar în mijlocul celor douăsprezece seminții.
(3) Accentul pus pe cort la finalul cărții Exodul pregătește drumul pentru capitolele de început din Leviticul, și anume pentru prescrierea jertfelor și a darurilor care trebuie aduse în cadrul slujirii la cort.
(4) Cortul anticipează templul. De fapt, el este un fel de templu mobil. În vremea lui Solomon, când structura permanentă este finalizată, slava lui Dumnezeu coboară în mod asemănător, stabilind legătura cu cortul și cu stâlpul de nor și de foc din anii peregrinării în pustiu.
(5) Privind înainte, nimic nu simbolizează mai puternic distrugerea iminentă a Ierusalimului decât viziunea retragerii slavei lui Dumnezeu (Ezechiel 10—11).
(6) Nimic nu atestă mai convingător rolul unic revelator și mediator al lui Isus Hristos decât afirmația că El este adevăratul templu (Ioan 2:19–22); iar nimic nu descrie mai puternic slava deplină a cerului decât declarația că acolo nu există templu, deoarece Domnul Dumnezeu Atotputernic și Mielul sunt templul ei (Apocalipsa 21:22).
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.