27 Martie
Exod 38; Ioan 17; Proverbe 14; Filipeni 1
Ioan 17 este invocat în mod constant în cercurile ecumenice. Isus se roagă pentru „cei care vor crede în Mine prin mesajul lor, ca toți să fie una, Tată, așa cum Tu ești în Mine și Eu sunt în Tine… pentru ca lumea să știe că Tu M-ai trimis” (17:20–23). Implicația este că, prin susținerea fără rezerve a mișcării ecumenice, s-ar împlini rugăciunea lui Isus.
Este, fără îndoială, o rugăciune importantă. Însă este necesar să observăm și ce altceva se roagă Isus în acest capitol:
(1) Isus se roagă ca Dumnezeu să-i păzească pe primii Săi ucenici de „cel rău”, mai ales acum când El Însuși urmează să fie luat din mijlocul lor (17:11, 15). Probabil că Se gândește în mod special la loviturile cumplite date credinței lor prin răstignirea și îngroparea Învățătorului lor.
(2) Isus se roagă ca ucenicii Săi să fie sfințiți prin adevăr — conștient fiind că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul și că însuși scopul sfințirii Sale (adică faptul că El „Se sfințește” pe Sine, Se pune deoparte pentru scopurile sfinte ale Tatălui, prin ascultare și prin mersul la cruce) este ca ei să fie sfințiți (17:17–18).
(3) Isus se roagă ca atât acești primi ucenici, cât și cei care vor crede ulterior prin mesajul lor să fie „în Noi” (adică „în” Tatăl și în Fiul), „pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (17:21).
(4) Isus declară că dorește ca toți aceia pe care Tatăl I i-a dat să fie acolo unde este El și, în cele din urmă, să vadă slava Sa — slava pe care Tatăl I-a dat-o pentru că Tatăl L-a iubit „înainte de întemeierea lumii” (17:24).
Desigur, pe lângă toate acestea, Isus se roagă ca ucenicii Săi să fie una. Ar fi de dorit ca toți cei care accentuează această cerere să acorde aceeași importanță și celorlalte cereri — sau, de asemenea, ca cei care subliniază, de pildă, a doua cerere din lista de mai sus să nu neglijeze rugăciunea pentru unitate.
Întrebarea esențială este însă dacă aceste rugăciuni ale lui Isus sunt ascultate. Nu afirmă Isus în altă parte că știe foarte bine că Tatăl Îl „ascultă” întotdeauna (11:42)? Cu siguranță, Tatăl i-a păzit pe toți ucenicii timpurii, cu excepția lui Iuda Iscarioteanul, despre care chiar Isus recunoaște în rugăciunea Sa că este „sortit pierzării” (17:12). Celelalte cereri sunt, de asemenea, împlinite și vor fi pe deplin împlinite la desăvârșirea finală.
Acest lucru este valabil și pentru rugăciunea lui Isus pentru unitate: creștinii autentici dau mărturie despre o unitate profundă și reală, indiferent de structurile ierarhice și adesea chiar în pofida inițiativelor ecumenice, ca răspuns la rugăciunea lui Isus. Această unitate îi atrage adesea pe alții către Evanghelie. Suntem chemați să dorim cu ardoare și să ne străduim pentru împlinirea tuturor cererilor lui Isus.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.