23 Martie
Exod 34; Ioan 13; Proverbe 10; Efeseni 3
CÂND, LA FINALUL capitolului precedent, Moise cere să vadă slava Domnului, i se promite (după cum am văzut) o manifestare a bunătății Sale (33:19). Însă nimeni, nici măcar Moise, nu poate privi fața lui Dumnezeu și să trăiască (33:20). Prin urmare, Domnul rânduiește ca Moise să surprindă, ca să spunem așa, doar urma de după strălucirea slavei lui Dumnezeu — iar această experiență remarcabilă este relatată în Exodul 34.
Pe măsură ce Domnul trece pe lângă despicătura stâncii în care Moise este ascuns în siguranță, Domnul proclamă: „YAHWEH, YAHWEH, Dumnezeu îndurător și milostiv, încet la mânie, bogat în dragoste și credincioșie” (34:6). Termenii ebraici redați prin „dragoste” și „credincioșie” formează o pereche frecventă în Vechiul Testament. Primul este asociat în mod constant cu mila legământului lui Dumnezeu, cu harul Său legământal; cel de-al doilea își are fundamentul în statornicia Sa, în angajamentul Său legământal de a-Și respecta cuvântul, de a face ceea ce promite, de a fi credincios și adevărat.
Atunci când Ioan Îl prezintă pe Isus drept Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 1:1–18), le spune cititorilor săi că, atunci când Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut trup (1:14), El „a locuit” (literal, „a tabernaculit”) printre noi, iar noi am văzut slava Lui, slava Celui care vine de la Tatăl, plin de „har” și „adevăr”. Există motive întemeiate să credem că Ioan a ales intenționat acești doi termeni pentru a reda expresia pereche din Vechiul Testament. El se gândea limpede la aceste capitole: Exodul 32–34. Făcând ecou Exodului 33, el ne reamintește că „nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu” (1:18). Dar acum, odată cu venirea lui Isus Hristos, acest Cuvânt făcut trup L-a făcut cunoscut pe Tatăl, manifestând „harul și adevărul” în forma lor desăvârșită. Legea a fost dată prin Moise — un dar minunat, fără îndoială, un dar al harului din partea lui Dumnezeu. Însă „harul și adevărul”, în toată splendoarea lor neacoperită, au venit prin Isus Hristos (1:17).
Chiar și revelația mai restrânsă, oferită cu har în beneficiul lui Moise, produce rezultate minunate. Ea declanșează reînnoirea legământului. Domnul răspunde rugăciunii lui Moise: „Iată, închei un legământ. Înaintea întregului tău popor voi face minuni care n-au mai fost făcute în nicio națiune din lume. Poporul în mijlocul căruia locuiești va vedea cât de înfricoșătoare este lucrarea pe care Eu, Domnul, o voi face pentru tine” (34:10). Din partea lui Dumnezeu, aceasta garantează intrarea lor în Țara Promisă, căci Domnul Însuși va izgoni opoziția (34:11); din partea comunității legământului, ceea ce se cere este ascultarea, inclusiv o separare atentă de popoarele păgâne din jur și de păgânismul acestora. „Să nu te închini niciunui alt dumnezeu, căci Domnul, al cărui Nume este Gelos, este un Dumnezeu gelos” (34:14).
Cum ar putea fi altfel? Acest Dumnezeu este plin de har, dar este, în același timp, adevărat.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.