7 Martie
Exod 18; Luca 21; Iov 36; 2 Corinteni 6
Nu putem decât să ne imaginăm conversațiile de care Moise s-a bucurat cu socrul său, Ietro, de-a lungul deceniilor petrecute împreună în Madian. Este limpede însă că o parte dintre aceste discuții îl aveau în centru pe Domnul Dumnezeu. Chemați fiind la lucrarea sa extraordinară, Moise și-a încredințat temporar soția și fiii în grija socrului său (Ex. 18:2). Este posibil ca această decizie să fi fost determinată de evenimentul neobișnuit descris în Exodul 4:24–26, când, în contextul noii sale misiuni, fiii lui Moise sunt supuși unei circumcizii de urgență, pentru ca familia sa să fie adusă în conformitate cu legământul încheiat cu Avraam și, astfel, să fie evitată mânia lui Dumnezeu.
Acum însă, Moise află că Ietro vine să-l vadă, aducându-i înapoi soția, Sefora, și pe fiii lor, Gherșom și Eliezer. Curând, Moise reia vechile conversații cu socrul său. De data aceasta, îi oferă o relatare detaliată a tuturor lucrurilor pe care Domnul le-a făcut pentru a-Și izbăvi poporul din sclavia Egiptului. Fără îndoială, o parte din bucuria lui Ietro (18:9) este legată de relația sa cu ginerele său. Însă, dacă luăm în serios concluzia sa finală, evaluativă, devine limpede că Ietro a ajuns și la o convingere teologică decisivă: „Acum știu că Domnul este mai mare decât toți dumnezeii, căci a lucrat împotriva celor care s-au purtat cu trufie față de Israel” (18:11). Drept urmare, el aduce jertfe Dumnezeului celui viu (18:12).
Întreg acest material constituie fundalul pentru ceea ce urmează în restul capitolului. A doua zi, Ietro îl vede pe Moise încercând să soluționeze fiecare dispută din cadrul națiunii aflate la începuturile ei. Cu înțelepciune și discernământ, îl îndeamnă pe Moise să inițieze o reformă administrativă majoră — instituirea unui sistem judiciar riguros, în care cele mai multe decizii să fie luate la nivelurile cele mai joase, iar doar cazurile cele mai dificile să ajungă la Moise însuși, ca instanță supremă. Moise ascultă cu atenție de sfatul socrului său și pune întregul plan în aplicare (18:24). Beneficiile sunt incalculabile, atât pentru popor, care nu mai este frustrat de sistem, cât și pentru Moise, care nu mai este epuizat de poveri excesive. La finalul capitolului, Ietro se întoarce acasă.
Sub anumite aspecte, această relatare este surprinzătoare. Structuri administrative majore sunt puse în funcțiune în cadrul comunității legământului fără ca vreun cuvânt direct din partea lui Dumnezeu să fie menționat. De ce i se permite lui Ietro, aflat cel mult la marginea poporului legământului, să joace un rol atât de important ca sfătuitor și confident al lui Moise?
Întrebările își găsesc singure răspunsul. Dumnezeu poate folosi mijloacele „harului comun” pentru a-Și instrui și îmbogăți poporul. Bunătatea suverană și purtarea de grijă a lui Dumnezeu se manifestă la fel de clar prin aducerea lui Ietro în acest moment oportun, cât și prin despărțirea apelor Mării Roșii. Nu există, oare, analogii contemporane?
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.