Februarie 5
Geneza 38; Marcu 8; Iov 4; Romani 8
Fiind întrebați, ucenicii au mărturisit cine este Isus (Marcu 8: 27-30). Isus este forma grecească a cuvântului Mesia, care are origini evreiești. Mărturisirea declanșează o serie de noi revelații din partea Domnului Isus(8;31-38). El începe acum să-i învețe că Fiul Omului „trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și după trei zile să învie” (8:31). După cum scoate și Marcu în evidență, Isus „le spunea lucrurilor acestea pe nume” (8:32). Se pare că până atunci comentariile Lui pe această temă fuseseră mult mai voalate.
Trăind noi de partea aceasta a crucii, ne este ușor să privim cu o oarecare superioritate reacția lui Petru și mustrarea pe care i-o aduce Învățătorului (8:32). Din perspectiva lui Petru, Isus pur și simplu trebuia să se înșele în privința aceasta. La urma urmei, mesia nu sunt uciși – ei înving! Și cum ar fi putut un Mesia uns de Dumnezeu, care face minuni, ca Isus, să piardă? Petru greșea, desigur – profund greșea. Pentru că nici măcar ucenicii nu înțeleseseră încă faptul că Isus, Mesia, era în același timp Împăratul biruitor și Slujitorul care suferă.
Dar urma ceva și mai greu de acceptat. Isus nu doar insistă că El însuși avea să sufere, să moară și să învie, ci spune și că fiecare dintre ucenicii Săi „trebuie să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze” (8:34). Pentru o ureche din secolul I, un asemenea limbaj era șocant. „A-ți lua crucea” nu însemna a suporta o durere de măsea, pierderea locului de muncă sau o boală personală. Răstignirea era privită pretutindeni ca cea mai barbară formă de execuție romană, aproape imposibil de menționat în conversațiile respectabile. Condamnatul „își lua crucea”, adică purta grinda transversală până la locul execuției. Dacă era rândul tău să-ți iei crucea, nu mai exista nicio speranță pentru tine. Urma doar o moarte rușinoasă și chinuitoare.
Totuși, acesta este limbajul pe care îl folosește Isus. Pentru că toți ucenicii Săi trebuie să învețe că a fi urmaș al lui Isus presupune o renunțare dureroasă la propriul interes și o dedicare totală intereselor lui Isus. Totuși, limbajul direct al lui Isus nu este o chemare la un fel de masochism spiritual, ci o invitație la viață și abundență. Căci este o lege infailibilă a împărăției: focalizarea pe sine duce la moarte, în timp ce „oricine își va pierde viața pentru Mine și pentru Evanghelie o va mântui” (8:35).
Pentru câțiva, această chemare va însemna pierderea vieții fizice; pentru toți, însă, ea înseamnă moarte față de sine și ucenicie față de Isus. Iar aceasta include o mărturisire bucuroasă a lui Isus și o refuzare hotărâtă de a ne rușina de El și de cuvintele Lui, „în acest neam preacurvar și păcătos” (8:38).
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.