26 Ianuarie
Geneza 27; Matei 26; Estera 3; Faptele Apostolilor 26
TOATE CELE PATRU PASAJE vorbesc despre subiectul providenței lui Dumnezeu.
Geneza 27 este, din multe puncte de vedere, o poveste jalnică și sordidă. Anterior, Esau își nesocotise dreptul de întâi născut (25:34); acum Iacov i-l fură. În acest scop, Iacov este instruit de mama sa, care îl tratează în chip părtinitor pe unul dintre copiii ei și se poartă necinstit cu soțul ei. Esau are o criză de nervi și nu își asumă nicio răspundere pentru faptele sale. Într-adevăr, el își hrănește amărăciunea și plănuiește să-și ucidă fratele. Familia din care se trage sămânța făgăduită nu este într-o stare prea bună.
Cu toate acestea, cei care citesc pasajul în contextul întregii cărți își amintesc că Dumnezeu Însuși îi spusese Rebecăi, înainte de nașterea gemenilor, că cel mai mare va sluji celui mai mic (25:23). Poate că acesta este unul dintre motivele pentru care a acționat astfel: se pare că ea a crezut că Dumnezeu avea nevoie de puțin ajutor pentru a-Și îndeplini planul, chiar și prin mijloace imorale. Cu toate acestea, chiar și în contextul acestor fapte necurate și rele, Dumnezeu Își duce la îndeplinire planul hotărât mai dinainte cu privire la sămânța făgăduită. Cu siguranță, Dumnezeu ar fi putut face ca Iacov să se nască primul, dacă acesta ar fi fost omul pe care-l dorea ca strămoș al seminței făgăduite. În schimb, Esau se naște primul, dar Iacov este cel ales, ca și cum Dumnezeu ar vrea să afirme că descendența este importantă, dar că alegerea suverană a lui Dumnezeu este mai importantă decât cine s-a născut primul din punct de vedere al cronologiei umane. În Matei 26, autoritățile pun la cale un complot ticălos pentru a perverti justiția și a rezolva o problemă politică; Iuda, unul dintre apropiații lui Isus, își trădează stăpânul; Isus agonizează în Ghetsimani; este arestat și trădat cu un sărut; Sinedriul Îl condamnă și Îl tratează cu brutalitate; Petru se leapădă de Isus. Cu toate acestea, cine se poate îndoi, în contextul întregii cărți, că Dumnezeu își duce la îndeplinire planul Său suveran? Isus Își va da viața „ca răscumpărare pentru mulți” (20:28) și toate eșecurile,
suferința și păcatul din acest capitol au ca rezultat mântuirea neamului omenesc.
Cartea Esterei nici măcar nu Îl menționează pe Dumnezeu, dar și aici, chiar și genocidul ticălos al lui Haman, aprobat de guvern, face să avanseze planul de mântuire al lui Dumnezeu. Iar Pavel (Faptele Apostolilor 26) se pare că ar fi fost achitat dacă nu ar fi cerut să fie judecat de Cezar—însă tocmai acest apel al său îl aduce la Roma, ca să vestească Evanghelia în capitala Imperiului.
Providența lucrează în chip tainic. Ea nu trebuie folosită niciodată pentru a justifica nelegiuirile sau a scuza păcatul: Isaac și familia sa sunt mai mult decât sordizi, Iuda este un trădător mizerabil, Haman este un ticălos, iar tribunalul roman care îl judecă pe Pavel este foarte corupt. Totuși, în culise, Dumnezeu domnește în mod suveran, transformând suferința în slavă și rușinea în onoarea.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.