17 Ianuarie
Geneza 18; Matei 17; Neemia 7; Faptele Apostolilor 16
Una dintre marile greșeli în care cad uneori chiar și credincioșii este tendința de a-L subestima pe Isus (Matei 17:1-8).
Isus îi ia cu Sine pe cei trei din cercul restrâns al celor doisprezece ucenici — Petru, Iacov și Ioan — și îi duce pe un munte înalt, doar ei patru. „Acolo El S-a schimbat la față înaintea lor. Fața Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui au devenit albe ca lumina” (17:2). Deodată apar Moise și Ilie, „care stăteau de vorbă cu El” (17:3). Este ca și cum identitatea supremă a Fiului veșnic li s-ar arăta pentru o clipă; cei trei ucenici devin „martori oculari ai măreției Lui” (2 Petru 1:16). Este greu să nu vezi aici și o anticipare a gloriei Fiului înălțat (vezi și Apoc. 1:12-16), a lui Isus înaintea căruia orice genunchi se va pleca — în cer, pe pământ și sub pământ — și orice limbă va mărturisi „că Isus Hristos este Domn, spre slava lui Dumnezeu Tatăl” (Fil. 2:10-11).
Dar Petru înțelege greșit. Recunoaște pe bună dreptate că este un privilegiu enorm să fie martor la acest eveniment: „Doamne”, spune el, „bine este pentru noi să fim aici” (17:4). Apoi spune ceva nepotrivit: „Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” El nu înțelege deloc semnificația prezenței lui Moise și Ilie. Crede că Isus este ridicat la statura lor măreață — statura mijlocitorului legământului de la Sinai și a celui dintâi dintre marii profeți biblici.
Se înșală întru totul. Prezența lor însemna, mai degrabă, că Legea și Profeții dau mărturie despre El (cf. 5:17-18; 11:13). Dumnezeu însuși corectează situația. Într-o manifestare înfricoșătoare, Dumnezeu tună dintr-un nor care îi învăluie: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea. De El să ascultați!” (17:5). Până ce cei trei ucenici își revin din spaima care i-a doborât la pământ, totul se încheiase: „Când au ridicat ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus” (17:8) — o concluzie profund semnificativă.
Isus nu acceptă rivali. Au existat și există mulți lideri religioși. Într-o epocă a sensibilităților postmoderne și a unui angajament cultural profund față de pluralismul filosofic, este teribil de ușor să-L relativizăm pe Isus în feluri nenumărate. Dar există o singură Persoană despre care se poate spune că ne-a creat și apoi a devenit unul dintre noi; că este Domnul gloriei și, totodată, un om; că a murit în rușine și batjocură pe o cruce odioasă, dar acum șade la dreapta Măririi, întors la slava pe care a avut-o la Tatăl înainte de întemeierea lumii.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.