13 Ianuarie
Geneza 14; Matei 13; Neemia 3; Faptele Apostolilor 13
Dacă cineva ar citi cartea Genezei fără să cunoască conținutul vreunei alte cărți din Biblie, una dintre cele mai enigmatice secțiuni ar fi cu siguranță aceste câteva versete despre Melhisedec (Gen. 14:18–20). Până la urmă, cum contribuie el, într-un mod substanțial, la firul narativ al cărții?
Apariția lui este declanșată de decizia (consemnată în Geneza 13) lui Avram și Lot de a se separa pentru a opri certurile care izbucneau între păstorii turmelor lor. Lot alege câmpiile Sodomei și Gomorei. Aceasta înseamnă că el, familia lui și averile lor sunt făcuți prizonieri atunci când Chedorlaomer și micii regi aliați cu el atacă cele două cetăți și fug cu o pradă considerabilă. Avram și oastea sa însemnată de războinici pleacă în urmărirea atacatorilor. Ciocnirea se încheie cu eliberarea lui Lot și a familiei sale și cu restituirea oamenilor și bunurilor care fuseseră răpite. În versetele care urmează, Avram refuză să accepte vreo răsplată de la regele Sodomei — o cetate deja proverbială pentru răutatea ei —, dar acceptă cu bucurie binecuvântarea regelui Salemului (posibil să fie Ierusalimul?) și, în schimb, îi plătește acestuia o zeciuială de onoare.
Din punct de vedere istoric, Melhisedec (numele lui înseamnă „rege al dreptății”) pare să fi fost regele cetății-stat Salem (un nume care înseamnă „pace” sau „bunăstare”). El funcționează nu doar ca rege al Salemului, ci și ca „preot al Dumnezeului Preaînalt” (14:18). De fapt, în numele Dumnezeului Preaînalt îl binecuvântează pe Avram. Iar Avram îl respectă atât de mult — cunoscându-l, se pare, din interacțiuni anterioare — încât îl onorează înapoi.
Nu trebuie să presupunem că Avram a fost singura persoană de pe pământ care a păstrat cunoașterea Dumnezeului cel Viu. Melhisedec era un altul, iar Avram găsește în el un spirit înrudit. Într-o carte care oferă genealogia exactă a aproape tuturor personajelor importante pentru firul narativ, este remarcabil faptul că Melhisedec pur și simplu apare și dispare — nu ni se spune nici cine i-au fost părinții, nici când și cum a murit. El și cetatea lui sunt un contrast puternic față de Sodoma și regele ei. Din nou, există două cetăți: cetatea lui Dumnezeu și cetatea omului (după cum le-ar numi Augustin).
Melhisedec este menționat în doar două alte locuri din Biblie. Primul este Psalmul 110 (vezi meditația pentru 17 iunie); celălalt este în Evrei, unde autorul recunoaște că includerea lui Melhisedec în firul narativ al Genezei nu este o întâmplare, ci un eveniment încărcat de simboluri, cu o semnificație extraordinară (în special Evrei 7). Dumnezeu pregătește calea pentru Marele Preot-Rege final, nu doar prin profeții verbale, ci și prin modele (sau tipuri) care oferă categoriile și formează așteptările poporului lui Dumnezeu.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.