3 ianuarie
Geneza 3; Matei 3; Ezra 3; Faptele Apostolilor 3
ÎN ORICE DOMENIU, este dificil să cădem de acord care este soluția unei probleme, dacă nu ajungem mai întâi la un consens cu privire la natura problemei.
Religiile lumii oferă o gamă largă de soluții la problemele omenirii. Unele prescriu diferite tipuri de exerciții religioase de dezvoltare personală; altele promovează un soi de fatalism pios; altele ne îndeamnă să ne conectăm la o energie sau forță impersonală din univers; în fine, altele pretind că experiențele mistice sunt accesibile celor ce le caută, iar aceste experiențe relativizează răul în orice formă a sa. Una dintre întrebările critice pe care trebuie să ni le punem este aceasta: care este esența ireductibilă a problemelor umane?
Scriptura afirmă în mod repetat că esența tuturor problemelor umane este răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu, Creatorul nostru, al cărui chip îl purtăm, dar a cărui domnie căutăm să o uzurpăm. Toate problemele noastre, fără excepție, pot fi urmărite până la această sursă ultimă: răzvrătirea noastră și pedeapsa dreaptă a lui Dumnezeu pe care o merităm din această cauză.
Acest lucru nu trebuie înțeles (greșit) într-un mod simplist. Nu este neapărat adevărat că cei mai mari rebeli suferă cel mai mult în această lume, ca și cum s-ar aplica un principiu simplist de tipul „după faptă, și răsplată”. Dar, indiferent că suntem în postura de răufăcători (ca în cazul urii, geloziei, lascivității sau hoției) sau în cea de victime (ca în cazul violului, agresiunii fizice sau bombardării fără distincție a obiectivelor civile), problema noastră are de a face cu păcatul: păcatul nostru personal sau păcatul altor oameni. În plus, indiferent dacă nefericirea noastră este rezultatul răutății umane propriu-zise sau al unui dezastru „natural”, Geneza 3 afirmă insistent că această lume este una disfuncțională, stricată și că lucrurile au ajuns aici din cauza răzvrătirii umane.
Blestemele lui Dumnezeu asupra perechii umane au un caracter frapant. Primul (Gen. 3:16), care anunță durerile nașterii de copii și căsniciile disfuncționale, afectează prima misiune încredințată ființelor umane înainte de Cădere: bărbatul și femeia, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, trebuie să fie roditori și să se înmulțească (1:27-28). Cel de-al doilea (Gen. 3:17-19), care anunță munca grea, un ecosistem disfuncțional și certitudinea morții, afectează a doua misiune încredințată oamenilor înainte de Cădere: purtătorii chipului lui Dumnezeu trebuie să stăpânească peste lumea creată și să trăiască în armonie cu aceasta (1:28-30).
Dumnezeu ar fi fost perfect îndreptățit să nimicească într-o clipită această rasă rebelă. El nu poate trece cu vederea o asemenea răzvrătire, așa cum nu-Și poate nega propria divinitate. Totuși, în îndurarea Lui, Dumnezeu le croiește veșminte primilor oameni, amână o parte a pedepsei (moartea propriu-zisă) și prevestește că va veni o vreme când sămânța femeii îl va zdrobi pe șarpele care-i amăgise pe cei doi. Citind Apocalipsa 12, răsuflăm ușurați și înțelegem că Geneza 3 descrie problema pe care numai Hristos o poate rezolva.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.