2 August
Judecători 16; Fapte 20; Ieremia 29; Marcu 15
Cuvântarea lui Pavel către prezbiterii din Efes (Fapte 20:18-35) poate fi împărțită în trei părți: în prima parte (v. 18-24), Pavel vorbește despre propria sa slujire din Efes și despre viitorul care îl așteaptă; în a doua parte (v. 25-31), el folosește propriul exemplu de slujire ca o încurajare pentru prezbiteri de a „lua seama” asupra lor înșiși și asupra „întregii turme” a lui Dumnezeu (v. 28) peste care Duhul Sfânt i-a pus episcopi, accentuând provocările viitoare când chiar din interiorul bisericii se vor ridica oameni dornici să atragă ucenici de partea lor și gata să răstălmăcească adevărul; iar în a treia parte (v. 32-35), Pavel nu doar că îi încredințează „în mâna lui Dumnezeu și a Cuvântului harului Său” (v. 32), ci oferă din nou o mărturie plină de smerenie cu privire la standardele înalte de integritate morală care i-au ghidat viața în timpul slujirii în mijlocul lor.
De cele mai multe ori, atunci când se predică din acest pasaj, accentul cade pe secțiunea de mijloc. Însă de această dată, aș dori să vă atrag atenția asupra câtorva trăsături definitorii care au caracterizat lucrarea apostolului Pavel.
(1) Cel mai evident lucru este faptul că Pavel a înțeles că însuși modul în care trăia și slujea trebuia să fie un model de urmat. În altă parte, el le cere deschis corintenilor să calce pe urmele lui, așa cum și el calcă pe urmele lui Hristos (1 Corinteni 11:1). La Pavel nu există nicio urmă de dublu standard — acea mentalitate de tipul: „Faceți ce vă învăț eu, nu ce fac eu”.
(2) Pavel a „slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi”, chiar dacă a fost greu încercat de uneltirile iudeilor (v. 19). Cu alte cuvinte, opoziția nici nu l-a doborât și nici nu l-a împins într-o vâltoare a răzbunării. Prin contrast, cât de ușor ne este nouă să ne descurajăm și să renunțăm, sau să ne lăsăm purtați de mânie și să dărâmăm tocmai ceea ce se construiește!
(3) Lucrarea lui Pavel a fost ziditoare și s-a desfășurat atât în adunări publice, cât și prin vizitarea credincioșilor, din casă în casă (v. 20). Rămâi cu impresia clară că, mai presus de toate, a fost o lucrare a Cuvântului, transmisă printr-un om aprins de focul acestui Cuvânt.
(4) Pavel nu s-a dat înapoi de la proclamarea adevărurilor neclintite ale Evangheliei, oricât de inconfortabile sau nepopulare ar fi fost acestea. Ca urmare, el a vestit cu îndrăzneală, deopotrivă iudeilor și grecilor, „pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos” (v. 21).
(5) Uneori, Pavel se simțea „împins de Duhul” să apuce pe o anumită cale, fără să știe exact unde avea să-l ducă acel drum (v. 22-24). Faptul că ai suficientă lumină pentru a lua o decizie nu îți garantează că vei avea și suficiente informații pentru a ști de la început cum se vor sfârși lucrurile. În cazul de față, singurul lucru pe care îl știa cu siguranță era că îl așteptau „lanțuri și necazuri” — iar tot ce își dorea pentru sine era să își poată duce la bun sfârșit însărcinarea primită: „slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu”.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.